Soarele strălucea cu putere, şi sunt convinsă că vremea de afară reflectă perfect fericirea din inima mea. Câştigasem,chiar o făcusem. Am păşit rapid pe trecere de pietoni,observând culoare verde a semaforului luminând cel mai puternic. De partea celalată a şosele se întindea o întreagă vitrină cu jucării. Am putut distinge în mijlocul acesteia o balerină îmbrăcată în negru. Cu cât mă adânceam mai mult pe trecere,cu atât puteam observa mai bine balerina. Privirea îmi era fixată pe ea,nereuşind să mai fiu atentă la nimic din jurul ei. Purta o frumoasă rochie din dantelă neagră. Poantele îi erau la fel,negre,iar micul accesoriu din păr nu se lasă mai prejos,era tot negru. I-am putut distinge chipul chinuit de tristeţe şi am simţit un gol uriaş în stomac. Faţa îi era pictată cu alb,ca a unui mim,o lacrimă neagră aşternându-i-se pe obraz. Am înaintat din ce în ce mai grăbită pe trecere,vrând să mă apropi mai mult de balerină. O durere sfâşietoare îmi imobiliză trupul şi am simţit rapid asfaltul rece îmbrăţişându-mă. Nu puteam distinge nimic,doar durerea şi...privirea sfâşietoare a balerinei ce acum se asemăna cu a mea. Zeci de voci răsunau în jurul meu,dar nu am fost capabilă să zăresc nici măcar un chip. Îmi simţeam ochii atât de grei,iar sângele deja îmi umezea buzele. Mi-am unit pleoapele inspirând adânc. Un întuneric orbitor se asernu în jurul meu şi ştiam că nimic bun nu avea să se întâmple.
***
Lumina orbitoare îmi oferi un disconfort teribil şi imediat mi-am frecat ochii,încercând din nou să-i deschid. O durere sfâşietoare îmi macina capul şi-l simţeam greu precum un bolovan. Câteva julituri erau aşternute pe braţele mele şi de îndată şi mi-am atins chipul cu vârful degetelor am putut distinge câteva şi pe acesta. Ce mi se întâmplase? Nu am apucat să-mi răspund la întrebare,uşa deschizându-se rapid. O siluetă masculină păşi temătoare,urmată îndeaproape de o femeie extrem de frumoasă. Un zâmbet uriaş se întipări pe chipul tânărului,analizându-mă în repetate rânduri. Se apropie entiziast de patul meu strângându-mi mâna întra sa. L-am privit speriată,retrăgându-mi mâna. Privirea lui se sparse la gestul meu şi imediat mi-am simţit inima bătând cu putere.
-Eşti bine? Vocea îi era tremurândă,o tristeţe chinuitoare aşternându-i-se pe chipul său. Putea fi mai ciudat decât atât?
-Da..cred. Scuze,te cunosc? M-am adresat tânărului şi de îndată ce mi-am terminat propoziţia o mască de uimire se aşternu atât pe chipul său,dar şi pe cel al femeii.
-Nu mă recunoşti?
-Ar trebui?
-Zayn..-făcu o pauză, aşternându-şi mâna pe umărul acestuia- mă ocup eu. Îi zâmbi forţat făcându-i semn să se retragă. Eram singure acum,eu şi ea,şi habar nu am cine era această "ea".
-Vă pot ajuta cu ceva? Încep eu de îndată ce se aşeză pe marginea patului.
-Nu-ţi imaginez cu câte. Oh scumpo,chiar nu-ţi aminteşti?
-Ar trebui să vă cunosc? Dacă da,scuze,dar nu o fac. Nu ştiu cine sunteţi,cu atât mai puţin ciudatul de mai devreme. Vreau să-l văd pe tata. Unde e?
-La bufet jos.Bell trebuie să vorbim,din nou trebuie să o luăm de la capăt. Puteam simţi o oarecare teamă în vocea ei,privirea uşor înlăcrimată implorându-mă parcă să o ascult.
Fiecare cuvânt rostit era precum o săgeata ce-mi sfâşia inima. Femeia asta...băiatul acela..nimic..nu-mi mai aminteam nimic.
-Viaţa ta s-a schimbat atât de mult în ultima perioadă. Ai cunoscut persoane minunate,persoane care te iubesc şi pe care tu la rândul tău le iubeşti.Trebuie să-ţi aminteşti Bell,trebuie.Eşti cea mai bună,scumpo,acum chiar eşti cea mai bună.. Reina nu apucă să-şi termine fraza,mâna tatei aşezându-se rapid pe umărul ei. Se apropie uşor de mine plasându-şi buzele pe fruntea mea.
