Ma indepartez cu pasi marunti de cabina baietilor,simtind cum pamantul imi fuge de sub picioare. Starea de ameteala persista si deja cautam disperata cu privirea o bancuta. Doua brate se sprijinira rapid de soldurile mele,si desi habar nu aveam cine era,ii multumesc cerului ca a aparut in momentul asta. Mă întorc şi-l zăresc. Mă privea intens, la fel şi eu. Privirile noastre pareau a fi intr-o transa,cel putin in cazul meu. Capruiul acela mistuitor imi devora sufletul.
-Ai uitat ceva? Am rostit nepasatoare, mutandu-mi privirea.
-Uite noi,şi mă refer la toţi membri trupei,chiar nu am vrut să te supărăm...
-Nu sunt supărată -l-am intrerupt rapid- doar că Ale m-a cam tarat la concertul vostru, şi eu am da-o în bară prin comportamentul meu. Stiu ca e suparata pe mine,si eu as fi.
-Ale nu e supărată pe ţine. Si oricum, de-ar fi fost inevitabil i-ar fi trecut.E prea fascinată de băieţi dar şi ei de ea. Imi raspunse Zayn,zambind.
-Mă bucur pentru ea. Chiar nu am as fi vrut sa-i stric complet seara.
-A vrut să vină după ţine,dar nu am lăsat-o. Am preferat să vin eu,trebuia să-mi cer scuze şi pentru că am dat peste ţine zilele trecute. Nu am apucat atunci s-o fac cum se cuvine,eram urmarit de paparazzi si-ti poti imagina ce a urmat. Deci scuze din nou.
- Deci tu erai?! Am exclamat uimita, imagina cu mine stivita de asfaltu-l rece revenindu-mi in minte. Nu-i nimic,scuzele sunt aacceptate. Am continuat zambindu-i, desi cu greau reuseam sa fac asta,fruntea deja imi transpira,iar tremurul din corp inca nu se oprise.
-Asta e bine. Aam..nu vrei sa vi inapoi la cabine,cred ca Ale s-ar bucura,la fel si baietii.
-Scuze Zayn ,dar în momentul asta vreau să văd pe altcineva.Ale o să înţeleagă. Si intr-adevar chiar voiam sa vad pe altcineva. In afara de nevoia disperata pentru droguri,mai aveam nevoie si de ea. Aveam nevoie sa o stiu aproape,desi niciodata ea nu va mai fi aproape.
-Prietenul nu? Inteleg. Imi raspunse,scarpinandu-si ceafa,si puteam observa pe chipul sau o oarecare urma de dezamagire.
-Nici pe departe Simteam deja cum lacrimile sunt gata sa curga,un gol uriasi formandu-mi-se in stomac. Imi era al dracu de dor de ea.
-Eşti bine? Am spus ceva greşit?
-Nu. Defapt nu conteaza,uite chiar trebuie să plec.
-Te pot insoti? Intreba usor nesigur si l-am privit perplexa,nestiind ce sa-i raspund. Chiar voiam sa vina cu mine? Nu stiu,de obicei "acolo" merg singura. Vreau sa fiu singura,doar eu si ea. Dar avand in vedera conditiile mele de deplasare,cred ca aveam nevoie de el.
I-am zimbit usor,facandu-i semn sa ma urmeze si imediat i-am simtit bratul incolacindu-se de abdomenul meu. El chiar nu avea habar cat bine imi facea nu? Sunt sigura ca fara sustinerea lui,acum deja as fi zacut pe asfalt,implorand macar o picatura din eixirul vietii mele.
-Aşteaptă-mă aici.
-Ok.
L-am părăsit pentru câteva secunde,intrând într-o florărie ce se află în drumul meu. Am zambit multumita vazandu-ma inconjurata de multitudinea de flori dar si de parfumuri,starea de bine instalandu-se usor,dar sigur,in trupul meu. Iubeam florile,si ea o facea. Am cumparat un buchet de trandafiri albi si m-am intors la Zayn,continuandu-ne drumul.
Ma simteam atat de ciudat stiind ca un strain imi tine companie in astfel de momente. De obicei preferam sa fiu singura. Singura fie cu dependenta mea,fie cu ea.
-Am ajuns. Ar fi mai bine sa mă aştepţi aici.
-La cimitir? Pe bune? E 12 noapte şi tu te duci în cimitir? Imi raspunse chicotind si daca eram in stare,sigur i-as fi invinetit ochiul ala de mare vedete.
