Înaintez uşor de-a lungul aleii,până ce ajung la mormântul mamei. Era un loc atât de rece,de sumbru,în ciuda florilor ce erau mereu prezente in el. Nu era un loc demn de mama,nu era un loc demn de o campioană.
M-am aşezat uşor pe marmura rece,unde cu câteva minute în urmă lăsasem şi buchetul de crini. Mă simţeam doborâtă,nu ştiam încotro s-o iau,ce să fac..Niciodată nu simţisem o durere mai mare ca acum,eram singură şi trădată,şi nu doar de o persoană ci de mai multe...Persoane care reprezentau totul pentru mine.
"Tu ştii cel mai bine ce simt acum,tu ştii cel mai bine cât mă doare. Ce să fac? Încotro s-o iau,mama? Pur şi simplu nu mai ştiu...nu ştiu cu ce am greşit ca toţi să mă urască,ca toţi să vrea să mă schimbe. Chiar atât de insemnificantă sunt în ochii lor? Mi-e atât de dor de tine..tu erai singura ce mă iubea şi mă aprecia cu adevărat,tu era singura ce mă îndemna să fiu ceea ce sunt cu adevărat şi-ţi plăcea asta..Aş da orice să revi,să te mai strâng măcar o dată în braţe.. Mamă ce să fac? Nu-i pot ierta,pur şi simplu nu..Şi oricum nici nu au iertare,tu m-ai învăţat că minciuna nu se iartă,indiferent de situtatie,mi-au ascuns adevărul,au ascuns viaţa mea..asta e deja mult prea mult."
Am petrecut minute-n şir cu ea,o simţeam lângă mine,simţeam că doar ei îi pot spune ce am acum pe suflet.Era singura persoană ce nu m-a minţit niciodată,de ficare dată îmi spunea adevărul în faţă oricât de dureros ar fi fost. Asta am apreciat totdeauna la ea şi m-am ocupat să moştenesc această virtute.
Într-un final am părăsit cimitirul şi m-am îndreptat spre cel mai apropiat hotel. Nu aveam de gând să rămân în casa tatei,oricum era clar că prezenţa mea nu-l încânta.
Am împins uşor în uşa hotelului,îndreptându-mă spre recepţie. O combinaţie de culori mi se înfăţişa.Nuanţe diferite de roşu şi negru,la care se adaugă câteva imprimarui de maro împodobeau gigantica recepţie. O siluetă feminină,destul de drăguţă, îmi apare in faţă.
-Bună ziua,cu ce vă putem ajuta.Mi se adresează aceasta,poftindu-mă să înaintez.
-Bună ziua,aş dori o camera.Ii răspund eu,zâmbindu-i.
-Da,sigur,pe o perioadă de?
-Încă nu ştiu,voi plăti la zi,este în regulă?
-Bineînţeles,urmaţi-mă.
Am încuviinţat şi am urmat-o îndeaproape până la etajul 3 al hotelului. Mi-a înmânat cheia de la cameră,după care s-a retras,nu înainte de a-mi ura şedere plăcută.
Am introdus cheia în uşă,rotind-o de câteva ori până ce aceasta se deschise. Am păşit uşor,închizând-o în urma mea. Un mini apartament destul de drăguţ,mi se înfăţişă. Intradevăr,era un spaţiu puţin mai restrens faţă de cele cu care eram obişnuită,însă era aranjat cu foarte bun gust,lucru ce mă făcea să mă simt bine în respectiva încăpere.
Mi-am scos cele câteva haine ce le luasem cu mine şi le-am aranjat în dulap. Imediat ce am terminat de despachetat m-am întins pe patul moale din mijlocului dormitorului. Eram nehotărâtă,încă nu ştiam ce să fac,dacă să rămân în Londra sau să am reîntorc în Paris. Poate era mai bine să mă stabilesc în Paris,aşa evităm intalnirea cu toţi aşa zişi mei prieteni. Dar..de ce să fug? Nu-i puteam evita asta la nesfârşit,nu sunt o laşă,trebuie să-i înfrunt,pe toţi. Cel mai bine era să rămân în Londra,oricum acolo era locul meu,viaţa mea şi viitorul meu.
Am mai stat întinsă încă câteva minute,după care mi-ai scos telefonul din buzunar şi am apelat numărul lui Nick.
-Bell? Oh,Iisuse,ce mă bucur să te aud. Eşti bine? Cum te mai simţi? Mă întreabă acesta vizibil îngrijorat.
