Ultimele zile fuseseră un adevărat coşmar. Sincer,nu prea ştiam cu să reacţionez. Până la urmă toţi m-au minţit,sunt sigură că dacă se împotriveau cu toţii,tata ar fi renunţat la idee,dar nu au făcut-o şi sunt şi ei cam la fel de vinovaţi..
În timp ce toate aceste gânduri îmi străbăteau mintea,soneria de la intrare,reuşeşte să mă trezească din transă.
-Imediat. Spun eu ridicându-mă leneşă de pe canapea.
Apăs uşor clanţa uşii,deschizan-o larg. Două braţe se încolăcesc imediat de talia,ridicându-mă la câţiva centimetri deasupra podelei. Îl sărut dulce pe obraz şi-l poftesc să înăuntru.
-Deci,ce părere ai de noua ta casă? Il întreb eu entuziasmată.
-Mare,spaţioasă,puţin cam aranjată pentru gustul meu,dar merge. Imi răspunde Nick pe un ton ironic.
-Mai taci.
L-am poftit la un "tur" al casei,prezentându-i toate încăperile. Deşi era un apartament,repet,era extrem de spaţios. În final i-am prezentat viitorul său dormitor. O combinaţie între alb şi negru predomina intreaga încăpere. Ici colo,câteva tente de albastru se zăreau. Speram să-i fi plăcut noua casă.
-Şi..ce ai făcut zilele astea? Cum te-ai mai simţit? Mă întreabă el,în timp ce se aşează pe canapea.
-Sincer,nici nu ştiu ce să-ţi râspund. Nu am habar ce simt..dacă pot să iert..dar ceva ştiu sigur,toată porcăria asta sigur nu o voi uita vreodată. A fost prea mult Nick,sincer,prea mult. Ii răspund acestuia,imediat ce iau un loc lângă el.
-Uite Bell,sincer nu cunosc viaţa ta anterioară şi nici cum e era tata şi Reina, Zayn, Ale şi băieţii,dar un lucru ştiu clar,dacă ei nu făceau ceea ce au făcut niciodată nu te cunoşteam,niciodată nu aflam că suntem fraţi. Plus de asta te iubesc Bell,cu toţii,chiar şi tata. Uite,am discutat cu el despre tot ce s-a întâmplat,îi pare rău,extrem de rău,dar s-a gândit că astfel te va putea proteja. Nu voia să mai păţeşti ceva.
-Mda..ştiu,dar totuşi.
-Ale,băieţii şi ei te iubesc,mult. Nu ai habar cum sunt. Se simt vinovaţi,jalnici..crede-mă Bell,chiar se simt rău. Iar Zayn..de el nici nu mai zic,la ultimele 3 concerte nici nu a participat,stă doar în cabina,atât. Nu mai vorbeşte cu nimeni,e rău Bell,dacă va continua aşa îşi va rata cariera..
-Nu am vrut asta,nu am crezut că-i va pasă atât..
-Dar îi pasă Bell,mult.
Nu voiam că Zayn să-şi rateze cariera.Nu voiam ca trupa să aibă de suferit.Nu voiam să se ferească de toţi,să fie singur.Chiar nu voiam asta,dar încă nu eram pregătită să-i vorbesc. Eram conştientă că în starea mea actuală sigur îi voi spune ceva ce-l va răni şi mai rău,ştiam asta şi nu voiam..
Zilele au trecut. Pentru mine,timpul părea o veşnicie,deşi programul meu era atât de încărcat. Nick şi-a îmbunătăţit extrem de mult relaţia cu tata,se înţeleg excelent iar acum Nick lucrează în firma familiei. Mă bucură mult schimbarea lui, a devenit mai responsabil,mai sociabil şi este înconjurat de o mulţime de prieteni. Într-un fel şi eu l-am iertat pe tata,dar nu în totalitate. Pe Ale,Liam,Naill,Harry şi Louis i-am înţeles şi i-am iertat,deşi încă port în suflet amintirea minciunii lor. Zayn..cu el am pierdut definitiv legătura,nu am mai vorbit de când am aflat că m-a minţit. Trădarea lui a dururt cel mai tare, a durut adânc,mult prea adnac. Din câte mi s-a povestit,uşor,uşor, a început să-şi mai revină,nu se mai izolează şi rare ori mai iese pe scenă,deşi prestaţiile lui sunt atât de triste,el e atât de trist. Mă dore adânc să aflu că e aşa,să aflu că nu-i e bine. Aş vrea să-i vorbesc,aş vrea să-l îmbrăţişez,să-i spun că încă îl iubesc după tot ce s-a întâmplat,dar nu pot,nu ştiu de ce,dar totdeauna când vreau să-l sun..nu pot,lacrimile îmi inundă chipul iar amintirile mă năpădesc.
