Nu te intoarce ! Trecutul e in spatele tau !

De acum totul o sa fie bine? Ha ! Nu am norocul asta.

M-am trezit si mi-am facut obisnuitul ritual de dimineata , mai exact, auzitul alarmei si ignoratul ei , dupa aceea urmeaza aruncatul din pat, cerealele pe care deabea le mestec, spalatul pe fata, dinti si in alte parti , imbracatul si drumul spre scoala . Cand am coborat din masina am simtit o durere adanca in inima... stiam ca toti o sa ma intrebe ce am patit, cum ma simt.. dar nu vor sti niciodata ce s-a intamplat defapt. Am lansat zvonul ca am facut un stop cardiac si ca am fost internat la spital.

Cand am intrat pe poarta scolii, am fost asaltat,.. raspundeam automat la banalele intrebari , cum te simti, ce ai patit, esti bine , vrei sa te ajutam cumva? .. 

In clasa , m-am uitat prin jur, Kaitlyn nu era acolo.

-         Frate.. esti ok? Mi-a zis Alex.

-         Hmm.. ceva de genu’. Oricum fi atent.

Mi-am scos telefonul si am inceput sa scriu . Ii spuneam ce am patit defapt.

-         Nu se poate !

-         Nu ma crezi in stare, sau ce?

-         Nu.. ma refer.. sper ca nu din cauza problemelor cu fetele, nu?

-         Ce-ai ma? Nu sunt asa de fraier sa fac asta pentru niste .. nici nu stiu cum sa le spun.

-         A...oricum.. nu te iertam daca o faceai..

-         Nici nu vroiam. Nici macar nu vroiam sa plangi sau ceva de genu’ si in nici-un caz sa vi la inmormantarea mea, care nici nu ar fi existat. Vreau sa fiu taiat si sa imi donez ce am de donat, daca sunt bune organele alea, la cat alcool si tutun bag in mine.

-         .... Nici nu stii ce vorbesti..

-         ..Scuze , frate.. ma duc sa ma plimb.. am nevoie de ceva liniste..

 M-am dus si m-am plimbat prin scoala, ignorand privirile insistente si pline de compasiune . Cand am coborat pe sarile profesorilor, am dat de o imagine , o faţa bine cunoscuta. Era pe scaunul elevului de servici si se uita intr-un caiet, probabil isi copia lectia . Am trecut pe langa ea, incet , fara sa o salut , dar si-a ridicat privirea si ne-am privit insistent pentru cateva minute si am indraznit sa-i spun un simplu buna, apoi am plecat , fara sa ma mai uit in urma. Stiam ca o sa am de dat explicatii.

- Aici erai ! Am auzit o voce, dupa ce am intrat in clasa . Era Taylor.

- Da.. momentan sunt aici.

- Imi pare rau pentru ce ai patit.. Mi-a spus si m-a strans tare in brate .

- Nu are de ce sa-ti para rau.. M-am uitat la Alex. Nici nu il interesa ca eram in clasa..

Restul zilei l-am petrecut singur, pe bancile din curtea scolii.. ignorand pe toata lumea ,care indraznea sa se bage in seama. Nu aveam nevoie de compasiunea si atentia lor. Cand ti se intampla ceva ,... toti sunt prezenti sa-ti aminteasca, sa iti stea cica aproape, dar o fac doar pentru ca asa le zice constiinta , fiind ceva de genul..hai du-te sa ii spui doua-trei cuvinte , sa-ti faci datoria , ca sa nu spuna ca nu iti pasa de el .Cand patesc ceva, eu prefer sa fiu lasat singur.. dar .. in acelasi timp vreau ca cineva sa ma faca sa rad, sa uit .. nu sa imi aminteasca mereu de acel moment..

Ziua s-a terminat destul de rapid.. si m-am indreptat spre casa , baricandu-ma in camera mea.

-Hmm.. salut. A sarit casuta de conversatie. Era Kaitlyn.

- Hei..

- Stiu ca probabil ai fost intrebat toata ziua , dar te simti bine? Pareai.. foarte palid si terminat...

- Da.. dar cred ca esti prima care observa ca ..hmm.. defapt .. ma observa pe mine.. nu ceea ce am patit.

- Oricum .. imi pare rau.. nimeni nu stia de problemele tale la inima, nu?

- Nu.. nici nu am. Mai mult s-au ingrijorat. Mama nu rateaza nici-o ocazie sa ma bage in spital si sa scape de mine.

- .. Nu poate fi asa .. orice mama isi iubeste copilul si ii este frica de ceea ce pateste.

- Probabil.

- Hmm.. si.. mai trebuie sa te duci la ceva verificari, nu?

- Da.. de 2 ori pe saptamana..

- Ce aiurea..

- Asta e. M-am obisnuit. Hmm.. am nevoie sa vorbesc cu cineva..

- Poti vorbii cu mine.. daca nu te deranjeaza.. stii.. nu esti chiar ceea ce vrei sa arati..

- Nu sunt deloc, ceea ce arat. Nu sunt un idiot care fuge dupa fiecare fata pe care o vede . Fi sigura de asta.

- Dar .. n-am spus asta.

-Nu de fata cu mine. Ai spus cu fostele tale colege si cine stie ce ai mai spus si in gand.

-Ce?.. Am vorbit.. de tine.. e adevarat.. dar pur si simplu ma enerveaza cum te comporti cu fetele..

- Nici nu mai conteaza.

- ... De ce te ascunzi?.. Defapt.. ce ascunzi?

-Poftim?!

     - Ascunzi ceva. Nu esti deloc ceea ce arati, ai spus-o si tu. Esti impreuna cu toti si mai ales toate , dar doar schitezi un zambet. Nu te-am vazut sa zambesti cu adevarat... dupa ce plecau din jurul tau, sau dintr-o data te departai.. vroiai sa fi singur.. ca apoi sa revii.. si tot aceiasi lucru faci..esti .. diferit..

- Chiar vrei sa aflii ce ascund? Esti pregatita sa-ti distrugi viata?

- Nu ai cum sa-mi distrugi viata.. si nu trebuie sa-mi spui.. e decizia ta.

- Bine. Nu am fost in nici-un spital. Am fost internat intr-un loc pentru nebuni. Am vrut sa ma omor. E destul de simplu. Faci ceva si tu odata bine si nu te lasa lumea sa duci la capat.

- Ce?! De ce?! ...

I-am explicat , tot prin ceea ce am trecut .. si ce m-a determinat sa o fac.. apoi ne-am culcat, pentru ca aveam se pare amandoi nevoie de odihna..dar orice ia-si fi spus, lucrurile trebuiau sa ramana la fel, am hotarat ca sa ne comportam absolut normal , nici nu ne cunosteam. Era mai bine asa. Viata ei ramanea cum era si a mea la fel .. a aflat ceea ce a vrut.. acum trebuia sa ma lase in pace..