Nu te intoarce ! Trecutul e in spatele tau !

Imaginatia , un taram interzis fericirii reale

-Rafi?! Esti pe aici? Am auzit ca..hmm... scuze de intrerupere. A spus Alex, dand cu ochii de noi.

-         Oooo ! Ce faci , ba? Am ras eu , ridicandu-ma.

-         Pai auzisem ca a venit Victoria si ca a fost o scena de film pe aici ..si am decis sa vad cum esti..

-         Ai fost ingrijorat?

-         Poate? Dar observ ca esti bine. Apropo, salut Kaitlyn.

-         Merci ca m-ai observat si pe mine. Ceau , Alex.

-         Hai ma ! Cati ani aveti, 3? Va comportati ca doi copii de gradinita !

-         Am avea noroc daca am fi acolo , sincer. Va las singuri . Pa. A spus Alex, in timp ce se intorcea de oriunde ar fi venit, desi cel mai probabil din clasa , pentru ca erau rare momentele in care indraznea sa stea pe coridoare.

-         A fost destul de ciudat, oricum in momentul asta nu-mi pasa decat de tine . Am zambit in timp ce o luam in brate.

-         Chiar asa? Nu ma mai parasesti?

-         Nu. Te tin langa mine si noaptea, desi o sa am probleme cu taticul tau , daca afla, hmm.. dar nu va afla . Spui ca dormi in fiecare zi la o colega . Am ras.

-         Cred ca vei avea doua obtiuni , sa para crima sau acident?

-         Hmm..pai stai sa ma gandesc. Daca pare crima , se cerceteaza si pana la urma poate se gaseste criminalul ..la acident o sa se caute factorul care a determinat acel incident si este o sansa cam mare ca dintr-un acident sa devina crima.

-         Off ! Doar stii ca nu las pe nimeni sa te raneasca !

-         Deci , esti nimeni? Pentru ca tu m-ai ranit...Am spus luand cea mai inocenta si suparata privire.

-         .....Imi pare rau...

-         Hei ! Stai..glumeam...uite..hmm...eu stric totul..ok? Zambeam , ne distram , totul era perfect , pacat ca eu eram persoana cu care faceai toate astea. M-am saturat..pur si simplu m-am saturat de felul meu de a fi..mereu distrug momentele frumoase ,prin amintirile dureroase pe care le aduc in discutie , prin tot ceea ce fac...sunt un idiot..

-         Ai atatea lucuri..de spus..gandesti atat de mult...analizezi totul..si simti ca nu ai timp sa imi spui tot ce ai pe suflet..si spui exact ce gandesti , fara ocolisuri , dar cateodata e mai bine sa nu spui nimic..

-         Stii.. eu ..eu am vrut sa spun exact ce simt , fara sa te mint , fara povesti ...sa fiu sincer. Dar ai dreptate. Cateodata e mai bine sa nu spui nimic, sa redevin persoana inchisa si sa tin pe toata lumea departe de mine si de sentimentele mele. Asa sunt protejat si protejez si alte persoane. E destul de simplu..

-         Nuu...nu e vorba de asta...dar ...trebuie sa inveti sa nu spui chiar totul...sa astepti..sa se linisteasca lucrurile in inima ta si ..apoi sa spui..

-         Aha. Am spus sec.

-         Te-ai suparat.

-         Nu..adica..vreau si ..simt ca pot sa-ti spun totul..dar m-am inselat. Nu exista o persoana care sa stea si sa ma asculte..trebuie sa invat sa ma descurc singur, sa fiu pe propriile mele picioare si sa nu ma intereseze de cei din jurul meu. Trebuie sa-mi opresc sentimentele si sa devin o persoana care se tine departe de absolut orice are legatura cu inima si relatiile intre oameni.

-         Nu te-ai inselat..doar ca..tot ceea ce imi spui..ma raneste si pe mine si ...nu vreau sa te vad asa..pur si simplu detest sa te vad suparat,distrus,mohorat....si atunci nu stiu ce iti pot spune, face...pentru ca orice as incerca sa fac..gresesc...si nu te pot determina sa zambesti...