Nu te intoarce ! Trecutul e in spatele tau !

Uneori e mai bine sa infrunti realitatea ..sau nu?

Urmatoarea zi la scoala, eram cu privirea atintintita asupra locului in care trebuia sa stea. Inca nu venise. A intarziat .. si cand a intrat pe usa , ochii ei mari caprui, s-au oprit asupra mea. S-a uitat cateva secunde la mine si s-a asezat la locul ei. Eu nu am incetat sa ma uit la ea.

-         Ti-ai blocat ochii ? A spus Alex.

-         Poftim?

-         Te holbezi la tipa aia , Kaitlyn.

-         I-am spus.

-         Ce i-ai spus? S-a mirat el.

-         Cateodata imi vine sa-ti trag un pumn, stii? I-am spus ce am facut in vacanta mea de 1 saptamana.

-         Esti nebun?! Cum sa-i zici?!

-         Nu stiu.. pur si simplu.. am cedat.. oricum .. a promis ca nu va zice.

-         Si tu o crezi? Nici nu stii cate a spus despre tine si comenta cu celelalte tipe.

-         Stii ceva.. nu imi pasa. Poate sa spuna cui vrea, poate sa-mi distruga viata asta, nu-mi pasa ! Oricum o voi face. Intr-un final tot ma voi omori.

-         ...Bine. Fa ce vrei...

Dupa ce ora a trecut, m-am dus spre usa , sa plec pe coridor, dar cineva m-a prins de mana si m-am oprit.

-         Imi spui si mie , ce iti lipseste? A spus Kaitlyn.

-         Nimic.

-         Atunci?.. Imi spuneti si mie ce ii lipseste lui?! A strigat ea.

Toti s-au uitat buimaci si confuzi , fara sa o bage in seama , spre bucuria mea.

M-am indreptat spre locul meu de meditatie si am fumat , doar putin timp.. sincer imi era frica de ceea ce putea spune ea.. . Cand m-am intors in clasa , ea nu era acolo si m-am asezat bulversat in banca, jucandu-ma pe telefon. Toata ziua a fost o fuga continua, plina de sperieturi si de priviri cu subinteles, purtate intre mine si Kaitlyn.

Am incercat sa ma tin departe de toate persoanele din jurul meu si sa arat intr-un fel , diferit.. dar .. simteam nevoia de o apropiere.. Acasa , am vorbit toata ziua cu ea.. si se pare ca .. intr-un fel ma linistea, dar ea era pentru mine doar o alta fata.. ii ofeream ceea ce a vrut.. acum urma sa ma lase sa-mi traiesc ...sau nu, viata mea idioata. Nu aveam de gand sa ma mai aproprii de cineva..pentru ca .. vroiam sa fiu liber.. ca nimeni sa nu sufere daca dispaream.

La scoala , Kaitlyn incerca sa intre in vorba cu mine, dar tot ce faceam eu, era sa o resping. Am inceput sa rad impreuna cu alti colegi de ea , prinzand aripi si au inceput si ei sa inventeze noi glume , dar ma simteam destul de aiurea..incepeau sa exagereze.. Ea.. are un fel de obicei.. pe care cu greu l-am inteles .. da din picior puternic, atunci cand este stresata, nervoasa sau emotionata si in acelasi timp isi misca si capul, de aici reiesind comparatia cu acel caine din spatele masinii , care da din cap. O gluma , care a ramas in mintea mea a fost parul, ei .. care a fost numit sarma. Cateodata incepeam sa rad de ea si ceilalti continuau , in timp ce eu plecam , lasand-o singura si nervoasa. O durea , vedeam asta , dar trebuia sa o determin sa-mi de-a drumul. Sa fuga de mine si de ceea ce puteam face.  Acasa vorbeam ore si nu ne plictiseam , dar.. ma tineam departe.. nu vroiam sa o las inauntrul vietii mele.. Am continuat sa o tachinez , din ce in ce mai mult.. faceam cele mai idioate glume, varsam cola, cafea .. ii faceam probleme cu profesorii.. dar nimic nu a facut-o sa renunte la mine..

-         Inca nu? M-a intrebat Alex

-         Nu.. spune-mi ce sa mai fac?.. Am ramas fara idei..