Nu te intoarce ! Trecutul e in spatele tau !

A fi sau a nu fi? Chiar asta ar fi intrebarea?

M-am lipit de asternutul cald si am stat , privind tavanul. Chiar nu m-as fi asteptat ca prima persoana pe care o vedeam sa fie Cassie ,dar...eram foarte nervos si bucuros in acelasi timp. Nervos pentru ca parintii mei , cei care ar fi trebuit sa fie alaturi de mine nu erau si bucuros pentru ca scumpa de Cassie ..chiar tinea la mine.. Am privit tavanul , indelung , desenand in capul meu diferite peisaje,imagini si tot felul de lucruri , care ar fi facut salonul un loc mai primitor. Dupa ce am umplut mintal tavanul , m-am uitat prin salon. Era o camera mica, pentru o persoana . Langa pat erau 2 dulapioare in care iti puteai pune lucrurile si in spatele meu era butonul pentru chemarea asistentei. Doua scaune cu tapiterie gri , erau prezente langa patul mare si cu saltea groasa. Un singur lucru ma nelinistea..hmm..defapt doua. Primul erau perfuziile , care imi administrau in vene , un lichid , destul de dubios, de culoarea wiskiului , dar chiar nu m-ar fi suparat daca ar fi fost vorba de bautura , nu de nu stiu ce medicament . Oricum , al 2 lea lucruru care ma nelinistea , erau acele bretele care ma pironeau. Nu puteam sa ma misc si asta nu-mi placea absolut deloc. Uram sa fiu blocat intr-un loc. Eu sunt persoana care mereu vrea o schimbare, mereu vrea sa plece, care detesta sa fie blocata mai mult timp in acelasi spatiu..e destul de ciudat, dar sincer acum, ce mai este normal in lumea de azi?

Normalitatea este un termen mult prea banal. Normal esti daca mereu porti o masca pe fata , nu ai expresie , intr-un cuvant esti doar un robot. Normalitatea difera si in grupuri , hmm... de exemplu , intr-un grup de copii de bani gata, nu esti normal daca contul tau este 0 , daca porti haine de la o firma fara renume si asa mai departe. Intodeauna m-am intrebat ..cum e sa fi normal? Sa fi blocat in acele tipare , sa nu le poti depasii. Toti oamenii care raman incatusati in modelele prezentate , devin din ce in ce mai tristi , mahniti si intr-un final ii loveste depresia. Poate ca si din cauza acestei normalitati , oamenii decid sa-si puna capat zilelor, doar pentru ca nu sunt la fel ca si cei din jurul lor , cel putin ceea ce arata cei din jurul lor.  Dupa parerea mea , nu exista persoana care sa fie normala . Cu totii avem acele obiceiuri , apucaturi , cuvinte , care ne diferenteaza de ceilalti si pe unii ii dezgusta , sau ii amuza , oricum ar fi , nu trebuie sa te lasi blocat in acele tipare. Fi liber sa te exprimi cum vrei , fara sa-ti pese de parerea celorlalti , pentru ca , oricat de ciudat te-ar considera , tu te simti bine , fericit si implinit , fata de ei , care stau si observa comportamentul celorlalti , tanjind dupa liberatea pe care o detii. O alta problema pe care asa zisa normalitate o intampina , este teama fata de lucrurile pe care nu le intelegem. Sentimentul ca toate lucrurile necunoscute , sunt rele si dauneaza, dar aceasta traire este total eronata. Chiar daca un obiect , activitate sau persoana nu este familiara , nu inseamna neaparat un lucru interzis, fiind o necugetare sa te aproprii de ele. Dar , acum ar cam trebuii sa incetez cu filozofiile , pentru ca doctorul a intrat in salon , uitandu-se la mine,mirat :

-M-ai chemat?

- Cam asa. Vreau sa ma dezlegati. Sunt in stare sa ma misc si nu am sa fug , sau ceva de genul.

- Aaa..desigur. Imi pare rau , dar chiar am avut atatea pe cap si am cam uitat de acest aspect. Puteai sa o chemi pe o asisenta.

- Mda. Pacat ca nu stiu cum functioneaza lucrurile pe aici.

- Ehh.. daca functioneaza. A spus in timp ce imi desfacea curelele. Esti liber !

- Da.. merci. Am o intrebare . Fata care era la mine in salon , mai este afara?

- E o poveste destul de amuzanta. A venit mama fetitei pe care ai salvat-o , cam nervoasa si m-a rugat sa vin la tine, povestindu-mi pe drum cat de incapatanata este prietena ta. Refuza sa plece. Daca vrei o pot chema , la tine , daca nu esti obosit, desigur.

- Aaa.. da ok.

- Hmm.. ei bine , am plecat. Daca ai nevoie de ceva , foloseste butonul din spatele tau. O sa vina o asisenta imediat .

- Daa. Am inteles. La revedere.

- Pa-pa. A spus , tragand usa dupa el.

Am stat , cateva minute , miscandu-mi mainile , ca un nebun , invartindu-ma si savurand libertatea ,pe care o aveam acum.

-         Hei ! A spus Cassie , in timp ce intra pe usa . Nu credeam ca o sa incerci sa scapi de mine .

-         Nu incercam sa scap de tine. Doar vreau sa te odhinesti si aici nu poti face asta, crede-ma.

-         Oo , ba da pot. Uite. A spus in timp ce se aseza langa mine , pe pat.

-         Hmm..acum sunt sigur ca nu te poti odihnii. Am ras.

-         Ai noroc ca esti plin de copci si mi-e mila sa te lovesc, perversule !

-         Plin de copci? Serios?

-         Da...nu te-ai vazut?..

-         Nu..si chiar nu ma asteptam.Hmm.. ma simt chiar foarte bine , nu ma simt umflat sau ceva de genul.

Mi-am atins fata si am simtit niste pansamente..buzele imi erau normale , dar se pare ca tampla nu. Am fost lovit la picior si la cap, dar ma simteam perfect. Doar putin obosit si fara sa-mi dau seama , ochii mi s-au inchis si m-am cufundat intr-un somn adanc, in timp ce Cassie ma imbratisa puternic, stand intinsa langa mine , trimitandu-mi din caldura corpului ei.

M-am trezit intr-o incapere mica si inghesuita, fara pic de mobilier. Peretii erau albi , imaculati si nu exista nicio usa,sau geam. M-am plimbat la fel ca si un lup intr-o cusca , atingand fiecare particica din peretii , ce simteam ca se apropiau periculos de mine , inghitindu-ma. Am privit , epuizat si exasperat , la singura sursa de lumina , un bec ce se clatina periculos, fiind tinut doar de un fir subtire . M-am trantit pe podeaua de lemn , intr-un colt al camerei si am stat, privind unduirea becului. Numaram in gand ,pentru a face timpul sa treaca. Ma simteam ingrozit, speriat, tulburat...si parca tavanul se apropia si el de mine..in timp ce peretii nu au incetat sa ma striveasca. Dupa ce am trecut de 100, nu puteam sa respir, acel cub, numit camera incepea sa se misoreze, prinzandu-ma in intreriorul sau. Auzeam din ce in ce mai tare niste voci ingrozitoare, care parca ma chemau. Simteam acum , camera invartindu-se intr-un ritm alert, de parca ar fi urmat o cursa nebuna intr-un carusel , sau interiorul unei mingi, lovite de jucatori. Intr-o clipa totul s-a sfarsit. Peretii m-au eliberat din stransoarea lor , tavanul s-a inaltat, de aceasta data , fiind mai de neajuns si vocile au devenit murmure departate, care au disparut,incet-incet. M-am ridicat din coltul in care stateam si am incumetat sa pasesc prin camera, rotindu-mi privirea. O usa a aparut din senin , in momentul in care m-am intors. Am fugit disperat de ea si am apucat manerul cu putere. In clipa urmatoare, o lumina stralucitoare si puterinica m-a lovit , trimitandu-ma intr-un labirint de culori , pe care nici nu le pot denumii, care se schimbau mai rapid decat o clipire...Cufundandu-ma adanc in marea de culori , am observat ca totul incepea sa se desfasoare intr-un ritm scazut , aproape simtindu-ma in reluare. Fara sa realizez , toate luminile au devenit aproape de cele din salonul meu , lovindu-ma de parul moale, delicat de culoarea cafelei cu lapte a lui Cassie. Totul urma sa fie bine. A fost doar un vis...dar oare ce putea insemna? Zdrobit si apoi aruncat intr-un labirint , prin care nu ma puteam orienta sau cel putin deplasa din vointa proprie , ci eram manevrat. Eram papusa , manechinul cuiva care se juca de-a papusarul. Nu aveam de gand sa ma las folosit , dar de asemenea nu aveam nici cea mai vaga idee , cum sa descifrez mesajele foarte vagi si fara sens pe care mi le transmitea creierul meu , prin asa numitele vise. Eu , sincer consider ca visele sunt portalul direct , prin care intrii in contact cu persoana adevarata din interiorul tau , asa zisul eu personal. Prin vise putem intelege ce anume ne deranjeaza si ne lipseste, clarificam situatii si analizam ,fara sa realizam situatiile care ne sunt de nedepasit in lumea reala, nu cea a viselor, in care suntem capabili sa modificam orice aspect, pentru ca imaginatia noastra lucreaza.