Oare, este nevoie de o explozie ca sa realizezi ceva?

163 5 0
                                    

    Am inceput sa fug, simtind cum inima mi se frange in mii de bucatele. As fi vrut sa ma intorc,sa o imbratisez si sa-i spun ca totul este bine...ca nu sunt deloc suparat..ca este doar o perioada dificila...ca nu trebuie sa-si faca griji..dar ...nu aveam destula putere pentru a mintii...pur si simplu am continuat sa fug, trecand prin labirinul de oameni , ce imi stateau in cale. Pana cand am vazut ceva. Eram la intersectie si o fetita a trecut, fugind, fara ca mama ei sa observe. O masina venea cu repeziciune si fara sa mai stau sa ma gandesc, am sarit in fata masinii. De atunci , totul a devenit negru, dar nu inainte sa ii aud plansetele si sa vad cum fetita fugea speriata la mama ei.

 Cand mi-am deschis ochii , am dat de un tavan alb, mare care avea in colturi urme de degradare. Am incercat sa ma ridic , dar eram blocat ...aveam in jurul meu , niste centuri ce imi opreau orice incercare de a ma ridica. Exasperat, mi-am miscat capul si am vazut ca cineva dormea pe scaunul de langa mine. Acel cineva era Cassie. Am ramas socat si uimit. Nu ma asteptam sa apara.., nu dupa felul in care m-am purtat cu ea.

-         Se pare ca s-a trezit ! A spus un barbat. Presupun ca era doctorul.

-         Poftim?! A strigat Cassie.

-         Ma pot culca la loc, nu-i asa? Am ras.

-         Va las singuri. Apropo , eu sunt doctorul Smith.

-         Aha. Mie probabil imi stiti numele. Am spus sec.

-         Desigur. Sa nu il obosesti prea mult ..nu e restabilit total.

-         Da..A raspuns Cassie.

-         Ei bine? Ce cauti aici?

-         ...Nici nu stiu de ce mai intrebi asta?

-         Hmm.. nu stiu? ...

-         Uite..tot ce vreau sa aflu , este motivul pentru care ai sarit in fata masinii..?

-         Am vrut doar sa vad cum se simte..nu e destul de simplu? Am mintit eu.

-         Gandesti?! ..Puteai sa mori ! Si cum se simte?! E placut sa stai in perfuzii ?!

-         E foarte placut. Daca as putea sa-mi dau chiestile astea in care sunt infasurat, ar fi perfect.

-         .....Cand am auzit ce ti s-a intamplat..am lasat totul si m-am rugat de un vecin sa ma aduca...

-         Nu trebuia. Nu merit.

-         ....Ai facut asta ...din cauza mea?

-         Nu totul se invarte in jurul tau , stii?

-         Ma scuzati . A spus o femeie , intrand pe usa.

M-am uitat la ea timp de cateva secunde si amintrirea acidentului m-a lovit. Acea masina rosie , ce a incercat sa franeze , fetita mica, blonda cu ochi mari verzi-albastrui...ce plangea si iti umplea inima de regret, teama si mila. Femeia era mama fetitei...

- Hmm...imi puteti spune cine sunteti? A intrebat Cassie , cu un ton ce te facea sa lasi orice motiv pentru care ai indraznit sa o deranjezi.

- Nu conteaza. Multumesc ca ati trecut pe aici. Am spus eu rapid.

Femeia s-a uitat la mine mirata si apoi s-a intors spre usa. Am crezut ca va pleca , dar o claie mica de par blond , imbracata in pijama a inaintat . Eram socat..nu aveam de gand sa-i spun lui Cassei ,despre acident....chiar deloc...

-         Haide ,Maya..el este cel care te-a salvat.A spus femeia.

-         Salvat?

Nu te intoarce ! Trecutul e in spatele tau !Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum