Parasită

2. Bolnavă.

Burta mea încă mai cerea mâncare, însă am preferat să-i dau mai multe afine lui Emily, sora mea. Am dat păturile de pe gemuleț, dinăuntru şi am văzut că oamenii se plimbau în jurul copacului din apropierea casei noastre.

Am rămas acolo toată ziua. Am privit-o pe Emily cum se juca cu Sisi şi mai înfuleca câte o afina. Pe la ora 18, bănuiesc, căci nu am un ceas, oamenii s-au îndreptat de unde au venit. Am oftat ușurată.

-Sulioalo, mi-e lău! mi s-a adresat deodată Emily.

Am tresărit când am văzut ce tocmai a spus Emily. I-am pus mâna pe frunte şi am vazut că aceasta ardea.

-Am feblă, nu?
-Cred că da.

Seara aceea a fost una crunta, caci Emily a tot strănutat și a avut frisoane. A plâns și avea nasul înfundat. Am stat pe ganduri mult timp, am luat multe hotărâri, dar după am renunțat la unele. Până la urmă am constat că nu era nimic de făcut decât să o duc pe Emily, câteva zile la rudele noastre din oraş. Pentru asta, aveam nevoie de nişte bani.

******************************

Ziua urmatoare, în zori am plecat catre oras cu Emily de mână. Am hotărât să o duc la bunica Gretta, căci ea e destul de înțelegătoare, sau așa încearcă să pară.

Am ajuns repede în fața blocului unde locuia aceasta. Mi-l aminteam. Când aveam 7 ani, veneam zilnic la bunica, însă dacă mama şi tata m-au părăsit ea a fost nevoită să renunțe la mine şi la Emily. Am sunat la interfon, la 46, căci atâta indica că avea bunica la interfon o listă agățată pe peretele rece. A răspuns o voce călduroasă cu un:'Cine e?'. Eu am răspuns:'Poştaşul'.

Ea a deschis, crezând chiar că sunt poştaşul. Am urcat scarile lungi până la etajul 5. Nu am vrut să folosesc liftul deoarece când eram mai mică, eu cu mama ne-am blocat chiar în liftul ăsta.

Cand am ajuns la etaj, ne-am îndreptat spre o uşa mare si groasă negră. Am bătut cu delicatețe în ea de două ori şi am asteptat să deschidă cineva.

O cheie a intrat în uşă si aceasta s-a deschis larg. Bunica a rămas de-a dreptul şocată şi a întrebat cu o voce subțire:

-Cum mai traieşti?

Am rămas tăcută căci o astfel de intrebare îmi era adrestă tare rar. Am stat pe gânduri şi într-un final am răspuns:

-Voiai să fiu moartă?..am întrebat ezitând cuvântul 'moarta'.

Bunica a rămas şi ea pe gânduri şi şi-a pus pâna pe bărbie. Ochii ei păreau curioşi şi mirați. Într-un final a deschis gura şi a aruncat nişte cuvinte:

-Pleaca!Dacă mama voastră,pardon Matilda, o să afle că sunteți în viață e grav, a grăit şi după a trantit uşa in nasul nostru.
-Emily e bolnavă, te rog, ajută-mă!Sunt disperată! am urlat cât m-au ținut plămânii.

Uşa s-a deschis din nou şi bunica a lăsat privirea în jos. A obsevat-o atunci şi pe Emily. A luat-o în brațe si a pupat-o pe obrăjorul ei palid.

-Şi ce vrei să fac eu? m-a întrebat privindu-mă țintă în ochi.
-Să o doctoriceşti două zile. În timpul ăsta o să-mi caut de lucru şi o să plătesc...dacă reuşesc, am spus.
-500 de lei. Nu cer mult, nu? Adică o spăl şi îi iau haine noi.
-Mai puțin? am îngăimat prinvind expresia nepăsătoare de pe fața bunicii.
-Nu,dacă nu mai mult.600?
-Bine,500.

A făcut cu ochiul ei verde şi a trâtit uşa. Stăteam 2 zile fără Emily. M-am întors pe călcâie şi am coborât scările.

M-am plimbat prin oraş. Am trecut pe lângă un magazinaş care căuta vânzătoare. Magazinul se numea 'La floricica'.

Am intrat fără să mă mai gândesc. M-am îndreptat direct spre o femeie îmbrăcată în haine scumpe, care citea o revistă.

-Buna ziua! am spus privind insistenta femeia.
-Buna! a spus ridicand nepasatoare ochii ei căprui din revistă.

Avea părul blond şi ochii căprui. Nasul ei era mic şi lung. Buzele sale erau cărnoase iar obrajii pufoşi. Bluza de pe ea era moale şi avea un ursulet, pe picioare avea întinşi nişte colanți roz iar ghetele ce păreau foarte scumpe, îi acoperau jumătate din acestea. Parul său era lăsat pe spate. Fața sa era plină de machiaj.

-Am venit pentru postul de vânzătoare!
-Câți ani ai?
-15.
-Cam mică, a spus cu o voce tare pițigăiată.
-Dar, credeți-ma, am nevoie de nişte bani urgent! O să lucrez azi,în noaptea asta, mâine şi noaptea viitoare, dacă e nevoie.
-Fără pauză?
-Fară!
-Eşti angajată.
-Şi, cam cât o să primesc? am spus plimbandu-mi mâna prin păr.
-900 de lei pe lună.
-Mulțumesc! Puteți să-mi dați 500 de lei în avans?
-Nu ştiu ce să zic.Azi îi vrei?
-Nu, poimâine. Sau când vă cer din nou.
-Okay, fii atentă, tu trebuie să stai după tejghea şi să umbli la casa de marcat. Dacă vreun client îți cere ceva tu faci imediat acel lucru. Te rog să nu faci vreo tâmpenie! Dacă aflu că ai furat ceva, eşti concediată!
-Am înțeles.
-Apropo, in biroul meu găseşti un şorț. Îl iei tu acasă şi-l speli.

Am zâmbit şi m-am îndreptat spre biroul ei. Am uitat să o întreb unde e, însă l-am găsit uşor căci pe un perete scria:"Birou SEFĂ-nu intrați". Am ignorat semnul caci şefa tocmai îmi spusese să intru. Acolo am dat de un miros urât, lucru ce-mi arăta că nu a mai fost aerisit de mult timp. Am indentificat repede de la ce venea mirosul. Am ignorat acest fapt neimporatant şi am început să mă holbez la restul lucrurilor. Era destul de dezordonat şi foi făcute ghemotoc erau aruncate prin cameră. Mobila era prăfuită iar nişte dosare erau azvârlite pe birou. Lângă acestea era un şorțulet roz cu pete mov. Era drăguț. Mi l-am pus pe mine şi l-am legat la spate.

Am ieşit repede din birou şi am gonit-o spre tejghea. M-am aşezat pe un scaun şi am asteptat în linişte.

Cam dupa 15 minute a apărut o doamnă cu o fetiță cam de varsta lui Emily. S-a învârtit pe la raioanele cu încălțăminte pentru copii. Eu am privit-o în acest timp curioasa.

Era imbracata cu niste haine scumpe. Iar fetita avea ghetute lucioase, mov și o rochie cu imprimeuri florale. Capul ei era acoperit de o caciulita subtirica. Desigur, dressurile din picioarele ei era asortate cu rochita, ghetutele si caciulița.

Am rămas holbandu-ma la ele si nu am observat ca a venit in fata tejghelei.

  -Ăm, buna ziua!a spus cu un glas oarecum pitigaiat femeia.

Am tresarit si am privit-o de aproape pe femeie. Ochii ei erau albastri, asortati cu un fard deschis si un rimel negru.Buzele ei erau imbracate intr-un ruj sangeriu. Obrajii sai erau colorati cu un roz pal.

-Buna ziua!am raspuns cu un zambet aparut rapid pe fata.
-As vrea sa cumpar aceste ghetute. Cat costa?

  M-am uitat pe o hartie cu preturi. M-am oprit cu degetul pe:"Ghetute colorate cu imprimeuri." Am ramas socata cand am vazut ca,costa 270 de lei.

-270 de lei...,am spus balbaindu-ma.
-Mai ieftin decât mă așteptam! a spus bagand mana in geanta.

A scos de acolo un portofel, portocaliu lucios. A scos de acolo 500 de lei si mi-a inmanat mie. Am calculat, rapid, caci cat am facut cativa ani scoala, am invatat multe lucruri. Uneori, iarna, ma mai duceam sa imprumut carti, ca sa nu uit sa citesc. Mai imi luam si niste culegeri, tot de la biblioteca. Am un caiet, de care nu prea am spus si un creion. Acolo imi rezolv problemele la matematica.

Am inmanat restul si am zambit. Un zambet fals, urmat de niste ochi mijiti au fost atintintiti pe mine.

-Nu esti cam mica sa fi vanzatoare?m-a intrebat cautand ceva in geanta.

A scos de acolo un ruj.

-Aveti ruj de acesta? a continuat. Adica de la firma asta, a spus dandu-si ochii peste cap.

M-am uitat la numele rujului atenta. Se numea "Crosse blum". Nu mai auzisem niciodata de acest ruj, sau de vreun ruj.

Insa cand m-am uitat pe lista de pe peretele din stanga mea, l-am zarit.

-75 de lei, am spus aratand cu degetul meu subtire.

  **********************

Hei!Ce faceți?Încă un capitol din această carte. Scuzați-mi greşelile! Nu am avut poza cu statusuri...
  
  Lectura plăcută!