Parasită

3.Lacrimi grele...

*perspectiva lui Emily*

-Ma doale ,ma doale, nu mai da!tipam eu incercand sa ajung intr-un colț.
-Taci, copilo! se rastea mama.
-Mami, ma doale! ingaimam eu printre suspine si lacrimi grele.

Dadea în mine cu picioarele ei groase şi cu mâinile sale lungi. Plangeam, tipam si ma zbateam.

*PERSPECTIVA LORENEI*

Vindeam linisitita haine, creioane, ghetute si multe altele. Mai aveam o noapte si o putem revedea pe Emily. Zambetul ei ce mă încălzea când aveam nevoie, ochii jucăuși și energia sa ce îmi umplea sufletul de bucurie.

-Bună ziua! a spus o doamna ciudata zambind si intrand in magazinaş.
-Buna ziua! am spus uitandu-ma la ceasul de pe perete.

Acesta indica ora 17. La 21, inchideam magazinul si ma apucam de aranjat cutiile si lucrurile dezordonate.

Femeia a venit in fata mea si a pus pe tejghea o punga cu zahar si un kilogram de roșii.

-7 lei, am spus privind-o pe acea femeie.
-Huh, mai am doar 10 lei, a spus.

Am privit-o mai atent si am observat ca avea niste haine uzate si murdare. Ochii sai albastri ma priveau ciudat, ca și cum mă cunoștea.

Mi-a intins o bacnota sifonata si eu am luat-o. I-am dat restul, iar ea m-a rugat sa-i tai punga de zahar la un capat. I-am taiat-o cu o foarfeca neagra gasita intr-un sertar. Ea mi-a multumit si a intors cutia, bagand zahar cat apuca in gura.

A plecat repede si a lasat un miros urât in urma ei. Am analizat mirosul si am constatat ca e de mucegai, mere si zahar.

Am continuat sa lucrez la tejghea pana la ora 21:05, după care m-am apucat de cutiile cu marfa venite astăzi. Eram tare obosita si asta se vedea, insa continuam sa rezist...pentru EMILY.

Am încuiat ușa de la magazin și m-am dus in magazia din spate. Am apucat o cutie si am început sa le pun fiecare la locul sau si sa despachetez. Am pus lucrurile in ordine si am șters pe jos si rafturile. Am curățat si biroul șefei, caci ii placea sa fie curat la ea, chiar daca era o dezordonată.

Așa, a trecut noaptea. Era ora 5 si ma pregăteam sa deschid. Am descuiat ușa. Am schimbat cartonul cu close, cu open, apoi m-am dus după tejghea. Mai aveam de lucrat pana la 7:00, când va venii șefa. Atunci îmi va da si o parte din bani, ii voi plati pentru Emily si daca rămâne totuși ceva, o să-i cumpăr o bluza, care nu e așa uzata si decolorata.

Acum ca aveam un loc de munca, m-am gândit sa rămân aici. Ma gândeam sa pun bani deoparte si să-mi iau o garsoniera. Macar sa stau cu Emily, intr-un cămin mai calduros. Apoi, o puteam duce si la grădiniță.

Gândurile mele, ca niste vise au fost întrerupte de o femeie, care m-a salutat voioasa. Avea un par blond, care cadea cârlionți pe umerii ei micuți. Purta o rochiță simpla, cu o floricica roz, intr-un colt. In picioare avea niste sandale rozalii, chiar ca, floarea aceea.

-Buna ziua! am salutat cu un zâmbet forțat.

Ma chinuiam sa îmi țin ochii deschiși. Oboseala ma făcea sa am stări de greata.

-Pff, nu ma cunoști, nu? a spus luând o revista despre moda de pe un raft.
-Nu, ma scuzați! am îngăimat cu lacrimi in ochi, din cauza ca îmi era somn.
-Agh, trebuie sa vorbesc cu Chloe!Niciodată nu mă prezinta si se întâmpla la fel.
-Chloe? am întrebat cu ochii pe o musca ce a intrat acum.
-Da, fata care te-a angajat. Apropo,am înțeles ca trebuie să-ți dau 500de lei? In avans, nu? a spus cotrobăind prin geanta ei.
-Da, așa vorbisem. Dar, mai am pana la 7:00, am îngăimat.
-E 6:45, a spus uitandu-se pe ecranul telefonului sau imens.
-Pff, ma duc sa ma spăl pe fata si pe maini, am spus.
-În regulă, a chicotit privind in telefon. Vrei să mergem la mall? a spus țipând, ca sa se facă auzita.