Stăteam întinsă pe gresia rece. Plângeam incet, lăsând doar niște lacrimi grele sa alunece pe obrajii mei plini de sânge si lipicioși, din cauza lacrimilor uscate.
-Ce faci, păpușă? a întrebat un bărbat intrând in camera.
Nu am spus nimic, de teama. Am lăsat ca el sa ma ridice si sa ma trântească intr-un pat, unde am rămas ceva timp.
-Motivul pentru care ești aici e ca tu ești slăbiciunea tatălui tau, mi-a explicat. Bine, tu cu Emily, sora ta, nu?a întrebat.
A ieșit pe ușă, intrând înapoi cu Emily de mana.
-Si ea, este aici, a spus in ras.
A trantit-o lângă mine, ea începând sa plângă tare, lăsând mii de lacrimi micuțe sa se duca la vale, pe obrajii sai.
-Ai spus ca o sa stam undeva frumos, a spus micuța printre suspine.
-Nu eu te-am adus aici, am spus. Nu cred ca înțelegi, dar suntem răpite, am continuat sa vorbesc cu ea, printre suspine.
-Pfiu, a pufnit dandu-si ochii peste cap. Îmi e foame, a zis.
Neștiind ce sa fac, am început sa caut in buzunarele pantalonilor ceva. Am fost surprinsa sa gasesc telefonul meu. Am apăsat pe butonul mic, pentru a debloca ecranul telefonului. M-am uitat la ora, văzând ca este ceasul 23:33. Apoi, m-am uitat la bateria telefonului. Era 15%. Aveam puțin timp, pana sa se descarce de tot si sa nu mai am nicio scăpare.
Am bagat mana din nou in buzunar. Am găsit câteva bomboane, pe care i le-am întins lui Emily. Le aveam de cand am mers cu Chloe la mall si ne era pofta de ceva dulce.
-Mâncare nu o sa ne dea? Daca tot ne-au rapit? a intrebat mestecand bomboana.
Am pufnit, știind ca ce a spus este doar un vis. Insa nici eu nu știam daca o sa primim mancare.
Îmi era foame. Simțeam un gol in burta. As fi vrut să-l acopăr cu un fruct.
*
M-am trezit speriata. O aveam pe Emily la piept. Am suflat adanc aer in pipept, începând sa tip. Chloe a venit la mine si m-a luat in brațe.
-Gata, a fost doar un coșmar.
Intre timp mai visasem ceva ce m-a speriat mult mai tare, insa nu îmi aminteam exact ce. Stiu ca eram intr-o băltoacă de sange, iar in brațele mele era Emily, care era lângă mine sângerând. Nu știu cum ajunsesem acolo.
Tremuram toată, totul păruse așa real. Îmi era frica. M-ai ales ca ochii aceia albastri, care ii văzusem in cosmar înainte să ma trezesc mi se pareau cunoscuți.
-Lorena? a întrebat Emily frecandu-se la ochi. Ce s-a intamplat? M-ai trezit, a zis.
-A avut un coșmar, a linistit-o Chloe.
-Nu ma pot culca, am zis.
*
Peste o ora, eram in bucătărie mâncând o portocala. Ochii aceia nu-i puteam uita. Privirea aceea, groaznică.
************************************
Sunt groaznică. Nu am postat de o tonă de timp nimic. Acum când am postat si eu ceva, este mic si tâmp. Va rog, iertați-ma. Maine o sa revin cu un nou capitol. Nu aveam idei. ^^
Lectura plăcută, dragii mei!🎂👌😱
CITEȘTI
Parasită
AçãoAbandonate de mama lor, necruțate de soartă şi încercate greu de viața, Lorena şi Emily trec prin multe până să ajungă la o viață mai bună. Ajutate de o fată, ce mai târziu află că este cineva important în viața lor, trec prin multe şi sper să ajung...
