Parasită

20. Pregatiri pentru intalnire.

La 16:00 am ajuns acasă. In living era Emily ce se juca cu Andreea. Când m-a vazut, mi-a sărit in brațe. I-am sărutat ambii obraji îmbujorați.

-Unde ai fost? m-a întrebat bosumflandu-se.

Nu știam ce să-i zic.

-Am rămas la o prietena. Am rămas peste noapte, am mințit.

Eu nu am vrut sa ajung la David. M-a adus, fiindcă adormisem. Atât.

*perspectivă Chriss*

Eram trist. Dezamăgit. Eram sigur ca o fata ca Lorena nu mă va iubii, până la urma ea este bogata si...eu nu am bani, nici pentru un covrig cu susan, care e mai ieftin decât cel cu mac. Aha, țin minte orice bănuț dat. Orice monedă.

Aseara, după ce am vazut colecția de mașini vechi, am hotărât sa o sa cumpăr turta dulce. Una pentru mine, una pentru Lorena. Ultimii mei bani. Dar, cand am vazut-o in brațele lui David, am rămas șocat.

Turta dulce am mancat-o cu Ilinca, sora mea. Ea macar tine la mine. E singura ființă care ma iubește.

Telefonul surorii mele a început sa sune.

"Lorena"

O rugasem ieri, pe Ilinca să-i noteze numărul. Era înainte să-i vad pe ei. Nu am răspuns si nici nu voiam.

-Suna telefonul, cine e? a întrebat Ilinca.
-Lorena, oftez.
-De ce nu răspunzi? ma intreaba.
-Ca nu vreau, am urlat.

*perspectiva Lorena*

Aștept sa raspunda la telefon. Sun deja de 3 minute, si nimic.

"Poate doarme, sau își face un dus."

Ma gândeam la orice. Evitam sa spun ca e supărat pe mine, fiindcă nu avea de ce. Sau, greșisem?

M-am gandit să-i las un mesaj. Poate il va vedea. Am ridicat telefonul de pe măsuța de sticla si am am deschis mesageria.

"De ce ești supărat pe mine? Am greșit? Ce-am făcut? Te rog, spune-mi. Ne vedem in parcul Spich, la ora 15?"

Saptamana asta erau închise scolile. Era ca o vacanta. Am ofatat, ridicandu-ma. Voiam sa ma duc la bucătărie sa iau un mar sau un alt fruct, dar am fost întreruptă de bipaitul telefonului. Am alergat direct spre măsuță, plonjând pe canapeaua de piele.

"De ce nu esti cu David? V-am văzut! Te cara in brațe. Sunteți împreună, nu?"

"Ce? Nu, nu suntem. Ma cara in brațe fiindcă roata se blocase si eu adormisem intre timp. Atata tot."
 
"Sigur! Ma minți. Îți bati joc de mine. Daca nu am bani ca tine, sa îmi cumpar toate prostiile nu înseamnă ca nu am un suflet."

"Nu te mint, vorbesc serios. Esti prietenul meu. Nu as avea de ce. Si eu am fost in situația ta. Crede-ma."
 
"Nu te cred! Îți cumpărasem turta dulce, in forma de inima, dar tu erai in brațele lui. Nu știi ca dragostea nu se poate cumpăra?"

"Stiu prea bine. Te rog, crede-ma. Nu il plac. Si stai, ești gelos?"
 
"Nu sunt gelos. Eu doar te avertizez sa nu stai cu, cretinul si jegosul ala!"

"De ce il faci așa? Ce ți-a făcut? Poate nu e vorba de mine. Ai o problema cu el si ma amesteci degeaba."

"Ba nu, îmi placi. Asta este, îmi placi!"

"Ce?"

"Cred ca nu trebuia sa spun. Am spus prea multe, prea multe vorbe. Si te... Te cred!"
 
"Si, ne vedem in parc?"

"Desigur."

"Te pup!"

"Si eu te pup!"

Am vorbit ceva timp cu el, după care am fugit in dus. Mi-am aruncat telefonul in pat, fugind la baie.

Am lăsat apa, câteva secunde să-mi alunece pe tot corpul. Am întins pe gel de dus, cu un miros de cireșe, si m-am spălat pe cap cu un șampon cu miros de menta.

Am ieșit din dus, înfășurată cu un prosop roz si pufos. Am alergat pana in dressing, de unde mi-am luat o o bluza, alba si niște blugi negri. In picioare m-am încălțat cu niste sandale.

Mi-am uscat parul cu feonul, după care l-am ondulat cu placa mea de par. L-am lăsat pe spate. La machiaj am optat pentru ceva simplu si natural. Crema de la Nivea, care ste nelipsita, fond de ten, rimel si un ruj, roșu, mat.

In 15 minute am fost gata. Gata sa plec.

************************************

Ok, in loc să-mi fac temele stau si postez. Vreau sa va anunț ca in wekeend sunt plecata. Daca am un net, destul de decent (care sa meargă) postez zilnic. Vineri dimineata, mâine dimineața si mâine seara cred ca o sa postez un capitol.

Cred ca, cartea o sa fie luuunga. Nu vreau sa termin acum. Abea acum incepe adevărata poveste.

Lectura plăcută, cititori!💚