*perspectiva Andreea*
După ce Lorena a plecat la liceu împreună cu Chloe, am dus-o pe Emily la grădiniță. Pe drum spre casa, am oprit la un aprozar pentru a-mi lua niste mere. Când am intrat, o fetiță de cap 2 anișori stătea pe jos si plangea. M-am uitat in jur, nevazand pe nimeni, in afara de vânzător care era la fel de mirat ca mine.
-Nu stiu cum a intrat aici. Nici nu am vazut-o, mi-a spus el.
-Plânge de mult? am spus luand-o in brațe, ea linistiandu-se.
-De vreo 3 minute. Abea acum am indentificat de unde vine plânsul.
Micuța era îmbrăcată doar intr-un bodie. Tremura, iar parul sau lung pana la umeri, căzut in bucle se cutremura o data cu ea.
-Mama! Mama! tipa fetiță din toți rărunchii.
-Of, ce facem cu ea? l-am întrebat pe vânzător.
-Nu stiu, o ducem la orfelinat? m-a intrebat privindu-ma curios.
Am tras un ochi la fetița ce ne privea. Când a văzut ca am încetat sa discutam, a întors capul spre mine.
-Ține esti? a întrebat ea.
-Ma cheama Andreea, i-am spus.
*perspectiva Lorena*
Nu îmi placea la liceu, deloc. Avem o colega, Dennisa, care era o tâmpita si jumatate. Noi ne situam pe randul de lângă geam, in a treia banca.
************************************
Scurt capitol, stiu. Maine o sa pun unul mult mai lung de 1000 de cuvinte, va promit! O să-l postez seara, după ora 20:00.
Lectura plăcută, cititori!😹❤
CITEȘTI
Parasită
AcciónAbandonate de mama lor, necruțate de soartă şi încercate greu de viața, Lorena şi Emily trec prin multe până să ajungă la o viață mai bună. Ajutate de o fată, ce mai târziu află că este cineva important în viața lor, trec prin multe şi sper să ajung...
