Parasită

22. Rezultatul testului ADN.

-Ceva, ce vă va schimba viata, am șoptit.

Ilinca a deschis plicul. A rămas socata când a vazut suma aceea de bani.

-Nu, nu pot, a șuierat.
-Ba poți, ii meriti, am spus.

Mi-a sărit in brațe. I-am răspuns la îmbrățișare.

-Îți mulțumesc! a tipat. Îți mulțumesc enorm.
-Nu ai pentru ce. Nu ai.

*după 2 săptămâni*

Azi era ziua cea mare. Azi aflam daca Andreea e mama Miei. Sau Sandrei?

M-am așezat pe un scaun negru, alaturi de Chloe si Andreea. Mia se juca cu o păpușă micuța.

-Daca Mia e fata mea, sunt nevoita sa plec, nu? a întrebat încet Andreea.

Am aruncat o privire fugara lui Chloe, iar ea a făcut acelaș lucru. Nu știam ce să-i zic. Putea rămâne?

-Logic ca nu trebuie sa pleci. Faci parte din familia noastră, acum, a spus Chloe.
-Mulțumesc, a șoptit Andreea.

Un doctor cu parul saten si o barba la fel, a ieșit dintr-un salon. Ne-am ridicat toate in picioare si am așteptat sa spună ceva.

-Andreea White? a întrebat.

Avea de asemenea o voce super groasa.

-Aici, a răspuns Andreea.
-Veniți un pic după mine, a ordonat el.

Andreea, împreună cu Mia au plecat după el. Am rămas cu Chloe. Amândouă tăceam lăsând liniștea sa urle. Nu aveam ce zice. De cam 5-6 zile eram foarte reci una cu cealaltă. Când ne vedeam in bucătărie, dimineața abea de se indura sa-mi spuna "Neata." sau la cina nici macar o privire nu-mi arunca.

Eram confuză pentru ca nu stiam ce-am făcut. Ma tot gândesc si ma frământ înainte de culcare. Poate vrea sa ma dea afara din casa. Si eu daca plec, plec cu Emily.

Cu Chriss, pai suntem împreună de o saptamana. Ne înțelegem perfect, la fel sunt si cu sora lui. Este geniala fata aia.

Cu banii care le-am dat, si-au cumpărat un apartament mare, în centrul orașului. Și-au luat haine mai bune si un telefon ca al meu fiecare. Ilinca si-a găsit si alt loc de munca unde primește de 6 ori mai mult ca la acel magazinas. Cam in fiecare seara, merg la ei si mănânc. Ma întorc târziu acasă, când Emily deja doarme.

Cu Emily nici nu prea mai petrec timp. Nu am când. Sambata trecuta am fost cu ea la cinema, iar luni am mers in parc. Ne-am distrat si o iubesc mult. Nu mai fac meditații si deja ma descurc perfect. Am numai 10 pe linie si asta ma ajuta enorm.

Peste 5 zile, este ziua mea de naștere. Nu stiu daca o sa fac o petrecere, pentru ca eu cu, Chloe suntem reci una cu cealaltă. Nu cred ca mai vrea pe cap si o petrecere.

-Da, a tipat Andreea ieșind din salon. Sandra, a fost cu mine atâta timp, a continuat. Nu a murit.
-Ă, super, am tipat si eu.

Ma bucuram enorm in sinea mea ca și-a găsit copilul. Pe lângă asta are si o poveste foarte trista. In plus, se pricepe foarte bine la copii.

-Eu ma duc sa o iau de la grădiniță pe Emily, a anuntat Andreea.
-Bine, eu ma duc acasă, am șoptit.
-Vin si eu, mi-a spus Chloe.
-Oky, am spus.

Nu știu ce e cu ea.

-Pot sa te întreb ceva? am șuierat.
-Ă, desigur.
-De ce ești cu mine așa?
-Așa cum? a spus făcând o fata de om nedumerit.
-Nu ma mai bagi in seama. Vrei sa ma dai afara din casa? am spus incet.
-Ești o prostuta. Normal ca nu. Am avut niste zile proaste la lucru. Nu aveam chef de vorbit.

Am zâmbit bucuroasa.

************************************
  Hey! Ce faceți? Am revenit cu un nou capitol. Nu am mai postat in acest weekend pentru ca am fost plecata. Nu am avut timp de scris deloc. Lăsând asta, nu știu când o sa postez alt capitol. M-am gândit ca, aceasta carte o sa fie lunga. Poate o suta de capitole? Ce ziceți? Vreau sa fac asta pentru ca deocamdată nu m-am gândit la un final.

Lectura plăcută, cititori!