*perspectivă Andreea*
De dimineața, sunetul enervant a alarmei m-a făcut sa ma trezesc. M-am culcat târziu, după miezul nopții. Am stat in dus vreo 2 ore. Nu am mâncat si sper ca fetiță aceea a fost cuminte. Nu vreau sa o deranjeze cu nimic pe doamna Chloe. Doar ca pur si simplu nu o pot duce la orfelinat. Vreau sa consider ca este Sandra.
Telefonul a început să-mi sune:
*conversație telefonica*
-Alo! spun încet.
-Sandra e cu tine? întreabă o voce răgușită de bărbat.
-Sandra? Sandra, fiica mea? întreb.
-Da, normal, spune din nou acea voce.
-Sandra este moarta. Nici nu stiu cum arata, spun.
-Ba este vie, am mințit! a continuat bărbatul.După câteva minute de meditat in timp ce vocea aceea repeta întruna ca Sandra e vie, am spus:
-Cine ești tu? De unde știi de fiica mea? întreb.
-Nu vrei sa știi cine sunt, spune.
-Ba vreau! Am trăit 2 ani fara fiica mea, crezând ca e moarta. Am plâns arat de mult si aflu acum ca e vie? întreb.
-Sunt Victor, fostul tau iubit.Când am auzit am scăpat telefonul pe gresia din baie. Ecranul s-a făcut mii de bucăți.
-Andreea? Andreea? repeta Victor.
-Sandra, trăiește? am întrebat inca o data.
-Da, a spus.*perspectiva Lorena*
Ma intreb de ce nu s-a trezit Andreea. Nu-mi pasa prea mult daca nu o trezise in dimineața aceasta pe Emily si pe aceea fetiță. Voiam sa stiu daca e bine.
Am urcat pe scările de lemn, acesta trosnindu-mi la greutatea mea. Am deschis usa la camera sa si am vazut-o pe jos plângând. Lucrurile erau toate aruncate prin camera.
-O doamne, ce este cu tine? am intrebat-o trantindu-ma langa ea.
-Fiica mea...trăiește, a spus.
-Ai o fiica? am întrebat.
A inceput sa-mi povestească. Făcuse o greșeală, de aceea avusese un copil. Avusese o durere foarte mare când a pierdut-o pe Sandra. Îmi si imaginez. Si pe mine ma doare când Emily plânge. Când a fost operata si toate astea.Am lasat-o in amarul sau, eu plecând la fete. Chloe a ramas acasă, ca sa stea cu Emily si fetiță aceea. Eu cu Chloe hotărâsem să-i spunem fetiței Mia, caci era asa firava si parca era o păpușă.
*
Când am ajuns la liceu am fugit direct la dulap. Pe lângă mine a trecut Elena, singura mea prietena de aici. Era trista si avea ochii roșii de la plâns. Obrajii sai ce ieri erau imbujorati, acum erau palizi.-Ce este? am intrebat-o când ea s-a oprit lângă mine aratandu-mi un zâmbet fals.
-Nimic, nu am dormit bine, mi-a răspuns la întrebare.
-Sigur? Sunt prietena ta si îmi poți zice orice, i-am spus.
-Da, asta este. Nu am dormit prea bine.
Am lăsat așa. Daca voia îmi spunea. Nu aveam de ce sa ma țin de ea toata ziua ca sa imi spună. Poate nici nu are încredere in mine să-mi spuna ceva important. Abea ne-am cunoscut ieri.Prima ora aveam matematica cu doamna Bauer. Ieri nu avusesem aceasta materie așa ca nu o cunoasteam pe profesoara. Ma așteptam sa fie una buna, ca cea de Chimie sau de Fizica.
Azi aveam după ore, meditatii. Ca sa pot ajunge la nivelul clasei a 11-a, trebuia sa recuperez mult. Învățam si ce făceam in clasa, si ce aveam de recuperat. Erau așa multe. Nu prea mai aveam timp de Emily sau de altceva.Când am ajuns in clasa si clopoțelul a anunțat ca începe ora, eu cu Elena ne-am așezat in prima banca. Eu eram mult mai mica ca ea la inaltime, așa ca trebuia sa vad la tabla. Ea era cu aproape un cap mai înaltă ca mine, dar nu conta asta. Ca ieri, purta ceva simplu: un tricou cu o broscuță ce zâmbea, colanți negri si niste bascheți roz in picioare. Parul ii atârnă pe spate.
La 12:06 a intrat profesorul in clasa. Era un profesor, nu o profesoara. Avea un zâmbet siret si un par ciufulit. Mi-a zâmbit iar eu m-am făcut roșie ca un rac.
-Buna ziua, copii! a spus el lăsând geanta sa de piele pe catedra.
-Buna ziua, domn' profesor! i-am răspuns toți in cor.
-Azi vom face o recapitulare din anii trecuti, a spus. Apropo, ma numesc Zayn Smith. Anul acesta vom face împreună matematica. Poate si anii viitori. Dar anul asta sigur.
-Sunteți drăguț profu' a spus Mellisa facandu-i ochi dulci.Doamne, fata aia este groaznica. Am aflat ca o cheama Mellisa Cooper la prezenta de ieri. Nu-mi place de ea. Mi se pare o încrezuta. Cu toate ca avem acelaș telefon doar ca eu pe roz si ea pe galben. Avem haine cam la fel, dar ea se lauda cu tot.
**********************************
Buna! Ieri nu am postat un capitol deoarece am avut o problema. Vreau sa va anunț ca mâine plec la munte si pe drum o sa scriu câteva capitole. O sa postez mai mult, sper. Lăsați o părere despre acest capitol💜😼
CITEȘTI
Parasită
AzioneAbandonate de mama lor, necruțate de soartă şi încercate greu de viața, Lorena şi Emily trec prin multe până să ajungă la o viață mai bună. Ajutate de o fată, ce mai târziu află că este cineva important în viața lor, trec prin multe şi sper să ajung...