Parasită

24. Marele adevar.

*conversație video*

-Hey, mi-a zis el.
-Hey, i-am răspuns. Ce faci?
-Am multa treabă, chiar nu am timp de tine.
-Ce treaba? am spus arcuiandu-mi sprânceana dreapta.
-Draga, nu te privesc pe tine lucrurile acestea. Te iubesc, pa! mi-a spus cu sila. Chiar nu cred ca mai am timp de tine următoarele luni. Ar fii bine, sa ne despărțim, a spus.

O lacrima fierbinte a căzut pe obrazul meu. Altele, au urmat exemplul.

-Tu, chiar nu tii la mine deloc? am șoptit, cat sa ma audă si el.
-Nup, a răspuns. Acum am bani, de ce as mai avea nevoie de tine? Ă?
-ESTI UN BOU CRETIN! UN TAMPIT SI UN IDIOT! NU MERITI ABSOLUT NIMIC! RESPIRI AER DEGEABA! DE AIA TE-AU PARASIT TOTI! TI-AM DAT BANII DIN MILA, CA SA STII, am urlat la el.

I-a cazut si lui o lacrima, dar și-a sters-o repede. M-a privit cu ura, ochii lui verzi uitandu-se exact in ai mei.

-STII CARE E FAZA? CA LUCREZ INTR-O MAFIE! CEA MAI CRUNTA MAFIE DE ORIUNDE! EU VREAU DOAR SA TE PROTEJEZ,  AU AFLAT CA AM O IUBITA SI SUNT PE URMELE TALE. TE VOR OMORÎ, LORENA! FUGI! ASCUNDE-TE! ESTI IN MARE PERICOL! a urlat.

Am rămas masca la cuvintele lui. Lucrează intr-o mafie?

-SI EXISTA SI ALTE METODE, NU TREBUIE SA RENUNTI LA MINE! am tipat, după el.
-DA-MI UN EXEMPLU, LORENA! a urlat, din nou.
-PAI, VII DOAR TU LA MINE, SI ASA NU MAI IES DIN CASA, CA SA MA VADA! am urlat.
-O SA MA URMAREASCA, NU SUNT PROSTI! SA STII! a spus, foarte tare.
-Of, si renunți așa ușor la mine? am murmurat.
-Nu pot, îmi vine sa plâng! a recunoscut.

Amândoi ne priveam prin ecranele telefoanelor. Lacrimile ne curgeau necontenit. Obrajii ardeau de roșeață. Ma durea gatul, de la atâtea urlete.

"Ascunde-te! Ești in mare pericol."

Aceste cuvinte îmi alergau prin minte. Numai gândul ca si Emily poate pati ceva, ma înspăimânta.

*după 5 zile*

Următoarele zile am angajat 135 de bodygoarzi. Lângă balconul meu, am făcut niste construcții, ca sa nu poată intra. La fel in toate camerele. Peste tot stăteau oameni cu pusti in mâini. Purtau uniforme închise la culoare, plus vesta anti-glont. Când plecam pe strada, sub hainele mele normale purtam si eu o vesta, care este neagra. Totul este ciudat acum.

Emily nu mai merge la grădiniță. Ultima data când am vorbit cu Chirss, adică acum 4 zile, mi-a zis ca ma anunța el când voi fii de tot in siguranță.

Nu stiu daca să depun plângere la poliție. Îmi este frică de atunci. Mai bine trăiam in casa mea din pădurice.

-Lorena, s-a auzit o voce mult prea cunoscuta.

Inima a început să-mi bata tare.

Am fugit pe scările de lemn, ele trosnind la greutatea mea.

-Chriss? am tipat.

Am fugit luandu-l in brațe. Buzele noastre s-au zdrobit unele de altele. Mi-a fost dor de el.

-Iubito? a spus el într-un sfârșit. În curând vom putea sta împreună. Mai este un singur sef, apoi gata, a murmurat.
-Îmi este dor de tine, am șuierat.
-Si mie, a recunoscut.

Am stat îmbrățișați alte câteva minute, pana când Emily a coborât in living, unde era noi.

-Ce faceți acolo? a spus ea degustata.
-Ne îmbrățișam, am spus. Ne-a fost dor unul de celalalt.
-Pot sa ma îmbrățișez si eu cu voi? a șoptit.
-Da, i-am răspuns.

A venit lângă noi. Am luat-o si pe ea in brațe. Arătăm ca o familie. O familie, care încă nu este.

Emily a plecat in bucatarie dupa. Am stat îmbrățișați in continuare, pana cand s-a auzit ceva spargandu-se. Am alergat in bucătărie, rămânând incremenita. Emily era ținută de un bărbat cu pistolul la tâmpla stânga.

-Nu, te rog, am spus.
-Atunci vii tu, draga, a spus cu o voce răgușită.
-Nu, ia-ma pe mine, a zis repede Chriss.
-Bine, a răspuns aceeași voce.

A îndreptat pistolul spre Chriss, lasand-o pe Emily sa cada pe gresie. Am alergat la ea si am strans-o in brațe.

-Ești bine? Te doare ceva? am intrebat-o.

O împușcătură s-a auzit.

************************************
Suspans^^ o carte fara mult suspans este 0. Booon*ca profa mea de T.I.C.*

Cum este acest capitol? In sfârșit adevărata acțiune.=)))))

Pana acum o fost un nimic.

Lectura plăcută, cititori!💜