Te trezesti, fie ca vrei sau nu. Te dai jos din pat si pleci spre scoala. Vii acasa, mananci, iti faci temele,te culci. Apoi totul o ia de la capat.
Si asta doar in zilele ocupate. Altfel, ramai in pat atata timp cat pare o eternitate, dar tot te dai jos la un moment dat. Iti petreci ziua in casa, facand nimic.
Si realizezi insfarsit.
Tot ce a fost, toti care te-au facut sa suferi, te-au distrus.
Au luat fiecare frumusete a ta, au distrus-o.
Fiecare zambet, l-au distrus.
De ce i-ai lasat, micuto?
Acum ti-e asa greu sa te trezesti. Sa stii ca iar trebuie sa dai ochii cu lumea.
Ti-e greu si sa respiri si iti doresti sa se termini. Sa te calce vreo masina, doar ca sa nu fie vina ta ca te sinucizi.
Dar de fapt, vrei doar sa fii fericita, sa nu mai simti golul acela imens din tine. Sa gasesti pe cineva sa-l umple.
Idioato...nimeni nu-l va umple.
Pentru ca nu vei mai da voie nimanui. Pentru ca ti-ai promis ca n-o mai faci din nou.
Dar daca acum el s-ar intoarce, ai fi bine.
Si asta te raneste din ce in ce mai rau.
