Momentul acela cand te holbezi la tine in oglinda si nu-ti mai dai seama cine esti. Lacrimile iti invadeaza obrajii, incepi sa tremuri.
Te uiti cat mai atent la fiecare detaliu al tau. Fiecare centimentru din tine e schimbat, nu te mai poti recunoaste. Atingi oglinda cu degetele tremurande si te intrebi unde a plecat persoana aia frumoasa. Vrei sa spargi oglinda, dar nici un gram de forta nu a mai ramas din tine. Cazi jos, epuizat, incepi sa plangi si mai tare. Te gandesti la tot ce te incojoara si tot ce te-a schimbat in rau.
Realizezi in sfarsit ca nu mai existi. Persoana aia minunata a fost stearsa si ai aparut tu, o epava.
Intr-un final te ridici, cu ochii plansi si te uiti iar in oglinda.
Iti zambesti fals.
Te rogi sa ramai puternic si te minti ca totul va fi bine.
Te rogi sa se termine toata suferinta si sa se intoarca toti oamenii care au plecat.
Te rogi sa se intoarca persoana care ai fost.
Incerci sa te schimbi, dar nu-ti merge.
Cumva gasesti o cale sa te aduni, sa iesi si sa socializezi.
Dar inauntrul tau stii ca de fapt nu vei mai putea aduce persoana aia inpoi niciodata
Si te sperii ca nici macar tu nu mai stii cine esti
Si te doare ca vei ramane
Doar o iluzie
in viata tuturor.
