De cand am început să te cunosc ,mi-am dat seama că trăsăturile fizice sunt doar niste detalii,că de ce ne îndrăgostim cu adevărat e sufletul.
Poate asta am iubit cel mai mult la tine.
Când eram în preajma ta timpul trecea,numai privindu-ti chipul simțeam că sunt cea mai norocoasă că te am.
Puteam sa jur că și tu simți la fel,că sclipirea și zâmbetul tău nu sunt nule, ca macar ele nu mint...
Ori ești atât de bun actor ,ori îți negi sentimentele.
Caut motive pentru plecarea ta atât de brusca și ajung sa mă înjosesc pe mine ca sa îți dau satisfacție ție.
Când iubești pe cineva,el devine o prioritate și mi-aș dori ca eu sa fi fost prioritatea ta.
Îmi plăcea de tine pentru că nu erai genul de băiat care să-mi vorbească numai despre fotbal,prieteni și beții,foste cuceriri. Tu îmi vorbeai despre suflet și cât de important este,despre viitor și despre cat de frumos și cât de bine ne va fi când vom fi adulți fara griji adolescentine ...
Din pacate nu am ajuns niciodata sa te cunosc si mi-ai dovedit ca pana si oamenii in care ai cea mai mare incredere sunt niste falsi.
M-ai facut sa rascolesc amintirile si sa imi dau seama ca totul a fost o iluzie.
Totusi prefer sa cred că m-am îndrăgostit de ceva real,nu de o imagine pe care mi-am creat-o.
