Mama.
Persoana ce ti-a dat viata. O persoana care se presupune sa te iubeasca neconditionat, oricate cacaturi faci. Sa te ridice mereu cand ai cazut, sa-ti stearga lacrimile cand suferi.
Pacat ca acest concept se pierde.
Banii inlocuiesc iubirea, iar "mama" devine din prietena cea mai buna un strain.
Mama...mi-ai zis ca te dezamagesc. Am incercat zi de zi sa nu o mai fac. Am incercat sa iau note bune. Am incercat sa nu mai intarzii la scoala, sa nu te fac de ras.
Am trecut prin atatea...stii asta.
De ce ma ranesti mai mult decat toti ceilalti o fac? Crezi ca sunt asa de puternica? Indur si indur orice-mi iese in cale, nu poti vedea asta? Nu sunt perfecta si imi pare rau ca niciodata n-o sa pot atinge perfectiunea. Dar incerc sa te fac mandra si se pare ca te dezamagesc mai mult.
Ar fi mai bine sa nu mai exist, nu? Auzisem intr-o seara ca-ti pare rau ca m-ai nascut...
Poate vei mai fericita fara mine. Poate vei putea cheltui banii pe haine in loc sa mi-i dai mie. Poate ca eu chiar nu merit sacrificiile tale.
Imi pare rau, mama, ca nu pot fi copilul perfect pentru tine.
Poate acum..cand ma vezi intr-un sicriu, coborata cu incetinitorul doi metri sub pamant vei fi mandra ca pot face si eu ceva. Poate ca acele lacrimi de pe fata ta sunt pline de mandrie.
Vezi mama? N-ai avut dreptate, nu-mi mai poti spune ca nu sunt buna de nimic.
Insfarsit am facut si eu ceva corect, te rog fii mandra.
