Stau in pat ore intregi pana dimineata gandindu-ma.
Imi fac scenarii despre tot ce se mai poate intampla.
Incerc sa nu ma gandesc la tine.
La naiba.
Mi-e imposibil sa nu ma gandesc la tine.
Oare ai mancat? Oare te-ai imbracat bine sa nu-ti fie frig? Oare si tie iti lipsesc asa cum imi lispesti tu mie?
Si cu cat se lumineaza mai tare cerul, cu atat mai mult renunt la ganduri. Renunt sa cred ca inca tii la mine.
Renunt la lacrimi, la idei preconcepute, la tot.
Dar tu tot imi ramai in gand.
Esti non-stop acolo, alergand prin fiecare coltisor al mintii mele bolnave, facandu-ma sa sufar si mai mult.
Te rog nu mai alerga, nu pot sa adorm.
