Ai fost singura mea lumina.
Singura mea raza de soare.
Ai fost o entitate ce mi-a luminat intunericul in care eram aruncata.
M-ai salvat din acel intuneric.
M-ai luat de acolo si m-ai adus langa tine.
A fost asa bine pentru o vreme. Credeam ca o sa ma fac bine. Si cu fiecare zi in care te vedeam, ma faceam bine. Incepeam sa zambesc, sa fiu eu.
Dintr-o data,soarele meu a disparut. Se facuse putin mai intuneric, dar credeam ca e doar o ceata in fata lui si se va intoarce.
Cu timpul am observat ca ceata se intetea.
Iar in final, lumina nu se mai distingea de intuneric.
M-ai aruncat din nou acolo, singura si goala.
