Nu inteleg de ce ma simt asa, dar ma distruge.
Stiam deja, dar cand mi s-a spus direct, am realizat de fapt ce singura sunt si ca sentimentul asta nu e doar un sentiment, e viata mea.
Ma simt atat de singura, iar realitatea este ca...chiar asa sunt. :)
Nimeni nu e acolo niciodata, nimeni nu ma vrea fericita si nimeni nu incearca sa vada dincolo de zambetul ala tamp si comportamentul ala nebun.
Ai simtit asta vreodata? Ai simtit cum e ca singuratatea sa te omoare, incet incet, pana nu mai ramane din tine decat un cadavru umblator?
Pacat ca nu voi mai fi din nou la fel.
