Infometare.
Anorexie.
Moarte.
La asta m-ai adus doar printr-un singur "te iubesc".
Imi aratai incontinuu poze cu fete. Fete cu un corp perfect. Spuneai ca ti-ai dori pe cineva asa si ca ai iubi persoana aceea foarte mult, asa ca am devenit ea.
N-am mancat, am luat multe pastile si foarte repede am fost asa cum ai vrut. Ai spus ca ma adori asa. Si parintii mei au zis la fel. Toti ma laudau pentru felul in care aratam.
Ma simteam bine o perioada, dar timpul trecea, iar oasele mele erau din ce in ce in ce mai evidente.
Ai hotarat ca pur si simplu nu poti sta langa o "scandura" si mi-ai zis sa ma schimb.
Am incercat sa mananc mai mult, din tot ce gaseam. Parintii mei s-au ingrijorat, iar tu te indepartai cat mai mult.
Aveam anorexie, dar nu ti-a pasat.
Acum ma judecai ca sunt asa. Nu ma mai iubeai. Te uitai mereu cu dezgust la mine. Te scarbea simpla mea prezenta.
Incepusem sa ma tai, vomitam in fiecare zi si ma simteam din ce in ce mai rau.
Parintii mei s-au saturat, acum ma tratau ca pe un nimic.
Si intr-un final, toata viata din mine s-a stins.
Am vomitat pentru ultima oara tot ce mai aveam in mine, in timp ce tot sangele se scurgea prin taieturile adanci de pe corpul meu.
Te iubesc.
