Destinul unei străine-Partea 6

11 2 0
                                    


  M: Oricum, Silvia am o mare veste. Muream de nerăbdare să îţi spun că ne vom muta în Constanţa. Deci ne vom vedeam mai mereu.

S: Ce?! Dar nu era Bucureştiul oraşul tău de suflet? Ce ţi-a venit?

A: Mihaela, stai puţin, nici măcar nu am discutat acest lucru.

M: Numai are rost să discutăm,deja am vorbit cu mama şi cu tata. Vom sta la tine Silvia. Oricum este o casă mare doar pentru două persoane.

S: Eu cred că ar trebui să îţi cauţi o casă,iar tata nu cred că a fost de acord cu asta.

M: Întradevăr..la început nu prea se împăca cu gândul că o să îl vadă pe Andrei, fostul tău iubit prin casă.. Dar i-am explicat că vom locui aici doar o perioadă,până când casa noastră va fi gata. Nici nu o să ne simţi prezenţa.

Mă îndepărtez de Mihaela şi de Andrei şi dau de tata care mă strânge în braţe şi mă pupă. Mă uit la el foarte supărată deoarece nu înţelegeam cum de a putut lua această decizie de unul singur..mă rog cu mama,care nu avea nici o legătură cu aceasta decizie,doar plecase de mult din casa noastră.

T: Te simţi bine scumpo?

S: Nemaipomenit. Când aflam că Mihaela şi Andrei vor sta în casa noastră?

T: Urma să îţi spun după ce se încheia petrecerea..

S: Probabil că mă trezeam următoarea zi prin casă cu Mihaela în bucătărie sau mai rău cu Andrei ieşind din duş.

T: Uite Silvia.. Mihaela mi-a cerut ajutorul..chiar dacă este sora ta vitregă trebuie să te înţelegi cu ea. Iar toată chestia asta nu va dura mult. Mi-a spus că în cel mult 3 luni se vor muta în casa lor. E o chestiune de timp.

A trecut o săptămână de când a fost nunta,iar eu pot să spun că m-am obişnuit cu ideea de a trăi în aceaşi casă cu cei doi. Pot spune că mai mult stau eu cu Andrei decât soţia sa,care îşi petrece zilele prin tot felul de magazine.

Era seară,în jur de ora 9,iar eu primesc un mesaj anonim în care mi se spune să mă duc la o anumită cafenea. Tata era plecat de acasă de câteva zile cu nişte afaceri,Andrei era la sală iar Mihaela era plecată cu nişte prietene. Aşa că o sun pe Raluca şi îi spun de mesaj şi o rog să mă însoţească.

Ajunse la cafeneaua respectivă rămân uimită deoarece...  

Destinul unei străine.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum