Destinul unei străine.

Destinul unei străine- Partea 7

  Ajunse la cafeneaua respectivă rămân uimită deoarece era Mihaela cu un băiat. Nu înţeleg de ce minţise că se duce cu fetele prin oraş. Dar cel mai ciudat lucru era că aveam impresia că îl cunoşteam pe acel băiat dar nu ştiam de unde. Normal că nu am intrat în cafenea deoarece nu mă interesa. Tot ce am văzut din afara cafenelei era o discuţie puţin cam aprinsă dintre cei doi. Păreau că se contraziceau.

Totuşi nu înţelegeam de ce am primit acel mesaj şi mai exact de la cine. Eu şi Raluca ne îndepărtăm de cafenea şi ne despărţim ,ambele mergând acasă. Ajunsă acasă dau de Andrei care tocmai ce venise de la sală.

A: Bună Silvia,ce faci?

S: Hei,am fost cu Raluca prin oraş ca fetele.Văd că nu ai renunţat să mergi la sală.

A: Doar mă ştii. Mihaela e acasă?

S: Nu ştiu,doar ce am venit şi eu.Probabil e cu prietenele ei pe afară.

Urc în camera mea unde îmi deschid laptopul şi ascult muzică. Ştiu că vă întrebaţi de ce nu i-am spus lui Andrei de faza cu cafeneaua ,dar nu era treaba mea,plus că nu prea am înţeles ce făcea el acolo. Era cam ciudat să îi spun eu,ar părea că sunt geloasă,iar eu chiar nu am pe ce.

Mă aproprii de geam şi mă uitam cum începuse o furtună groaznică,dar o maşină îmi atrage atenţia.Din ea coboară Mihaela care era însoţită de acel băiat.Nu am observant să fie cava între ei deoarece ploua foarte tare. Ce mi se părea ciudat era că maşina oprise la câteva case depărtare de noi,ca şi când nu ar fi vrut să fie văzută coborând din ea.

Mă îndepărtez de geam şi mă pun în pat,dar primesc încă un mesaj anonim în care mi se spunea să îmi deschid acum adresa de mail.Nu înţelegeam cine este,iar la început am ezitat să intru.

Până la urmă am intrat pe mail şi am văzut că am un mesaj nou.Când am intrat pe el am văzut că era ataşat un filmuleţ cu Mihaela şi acel băiat de la cafenea. Păreau că nu ştiau că sunt filmaţi,iar din discuţia lor am înţeles că ar fi ceva despre care nu ar trebui să afle Andrei.

Eram destul de confuză deoarece nu înţelegeam de ce primesc eu acest fimuleţ şi nu Andrei.Iar această persoană care îmi tot trimitea mesajele vroia din răsputeri să îmi dovedească ceva..problema e că nu ştiu ce.

Trec două zile,iar eu m-am hotărât că trebuie să îmi găsesc o slujbă.Nu mi-a luat mult deoarece familia Ralucăi avea un magazin cu haine,nu unul foarte mare la care aveau nevoie de o vânzătoare.Aşa că m-am decis să iau eu postul.

Era prima zi de muncă şi era deja sfârşitul programului,când pe uşă intră fix acel băiat pe care îl văzusem cu Mihaela.Stă cam 10 minute până îşi alege câteva haine şi vine la mine.

?:Bună,aş dori şi eu aceste haine.

S:Bună,desigur. Ştiu că îţi sună ciudat,dar am impresia că te cunosc de undeva..