Destinul unei străine.

Destinul unei străine-Partea 15

  Cobor imediat din maşină şi văd că nu respiră. Observ că o maşină se apropie de mine iar din ea iese Radu,prietenul lui Andrei.

R: Ce s-a întâmplat?!

S: Nu eram atentă la drum,chiar nu ştiu ce să fac Radu!

R: Stai să văd dacă are puls.

S: Normal că are puls,nu mă speria!

R: Silvia.. E mort!

S: Cum?!Nu are cum! Nu l-am lovit atât de tare!Radu spune-mi că trăieşte!

R: Rămâi calmă.

S: Calmă?!Tocmai am omorât un om nevinovat!

R: Ştii unde e cabana bunicilor mei,nu?

S: Cea din pădure?

R: Numai stă nimeni acolo.Urcă în maşină şi te duci direct acolo. O să vin şi eu imediat.

S: Dar..

R: Să nu aud nici măcar un cuvânt. Faci cum ţi-am spus.

S: De ce mă ajuţi?

R: Îţi sunt dator de când l-am acoperit pe Andrei. Acum pleacă.

Urc speriată în maşină şi de abia dacă ştiam să conduc.Picioarele îmi tremurau şi mă tot uitam în oglinda retrovizoare să văd dacă mă urmăreşte cineva. Nu îmi puteam imagina cum de mi se putea întâmpla asta. După tot ce i-am făcut Mihaelei am continuat şi cu uciderea unui om nevinovat.

După un drum de 15 minute ajung la cabana bunicilor lui Radu care se afla într-o pădure de la ieşirea din oraş. Mă decid să parchez maşina undeva nu foarte la vedere şi îl aştept pe Radu pe scările cabanei.Îi tot trimiteam sms-uri dar nu îmi răspundea iar asta mă făcea să devind neliniştită.
Deodată aud sunetul unei maşini care se apropie de cabană. Ştiam că este Radu aşa că mă ridic şi îl aştept.

S: Ce ai făcut?Unde este?!

R: Este în portbagaj.. Şi să stai liniştită că am şters orice urmă de pe stradă.

S: Iar acum ce facem?O să intru la puşcărie..

R: Nu o să intri.Îl vom îngropa în pădure.

S:CE? Dar dacă îl găseşte cineva?

R: Nu are cum.. Ai vrea să mergem la familia lui să le spunem tot?

S: Normal că nu..

R: Atunci tu intri în casă unde o să îţi faci un ceai,iar eu o să mă ocup de el.

S:Eşti sigur că nu vrei să stau cu tine să te ajut?

R: Sunt sigur. După o să discutăm totul.

S: Bine..

R:Mă duc să caut o lopată prin lucrurile bunicului meu. Revin cât pot de repede.

Radu pleacă,iar eu observ că şi-a lăsat telefonul în casă. Imediat mi-a venit ideea să îi trimit un mesaj lui Andrei în care să îl întreb de starea de sănătate a Mihaelei. Nu aveam cum să îi scriu de pe telefonul meu..pur şi simplu îmi era ruşine. Trimit mesajul şi imediat îmi răspunde "Sunt la spital cu ea.Încă nu ştiu prea multe.Dar de unde ştii de Mihaela?". În următoarea clipă îi sună telefonul lui Radu şi văd că era Andrei. Nu puteam să îi răspund aşa că i-am respins apelul.

Îi pun telefonul la loc şi mă duc să pregătesc niste ceai pentru amândoi. Timpul trecea atât de greu încât credeam că nu o să se sfârşească niciodată ziua aceasta.
După un timp Radu intră în casă obosit unde îl aşteptam cu o ceaşcă de ceai şi eram pregătită să îi povestesc totul.

R: Deci asta s-a întâmplat..

S: Mda.. şi scuze că i-am trimis mesajul lui Andrei de pe telefonul tău..

R: Te înţeleg. Îţi era ruşine.

S: Şi frică. L-ai..

R: Da,l-am îngropat. Şi să stai liniştită că nu o să fie găsit. I-am ars portofelul şi buletinul,ca să fim siguri.

S: Mă simt groaznic. Nici nu ştiu cum să îţi mulţumesc.

R: Ţi-am spus că îţi eram dator. Chiar mi-a părut rău atunci când te-am minţit.

S: Numai contează. Cred că e timpul să mă duc acasă..

R: Eu zic să rămâi în noaptea asta aici. 

S: Nu ştiu ce să zic. 

R: Pleci mâine.Oricum eşti deja foarte speriată şi obosită. Şi ştiu că îţi este foame,o să caut nişte conserve prin dulap.

S: Se observă?

R: Îţi pot auzi stomacul de la 1 km depărtare.

Până la urmă rămân cu Radu în cabană deoarece nu eram în stare să ajung acasă şi să dau ochii cu Andrei. Toată noaptea am dormit rău şi era de înţeles. Tot visam partea în care îl călcam pe bietul om şi că eram băgată la închisoare unde aveam să îmi petrec toată viaţa.

Într-un sfârşit era dimineaţă aşa că mă ridic din pat şi îl trezesc pe Radu ca să îl întreb dacă în casă există lumânări. Măcar atât puteam să fac pentru acel om,să îi aprind o lumânare.. Radu îmi dă o lumânare şi mă roagă să îl aştept să se schimbe ca să mă însoţească,dar îi explic că vreau să mă duc singură aşa că îmi spune unde este îngropat bărbatul.

*Radu*
După ce îi spun Silviei cum să ajungă în locul unde am îngropat bărbatul mă îmbrac şi ies afară să curăţ portbagajul. Nu trece mult timp şi o văd pe Silvia alergând spre mine foarte speriată.

S:Radu, a dispărut!!