Să nu plângi!

1.

Toate drumurile duc acasă... Mai ales când vii obosit după șapte ore de școală. Partea bună e că este vineri și mâine trândăvesc toată ziua.
Mă despart de Jess, prietena mea cea mai bună și plec spre staţia de autobuz. Când în sfârșit vine maxi de care am nevoie, urc, plătesc, mă așez undeva prin ultimele locuri. Îmi iau căștile și ascult muzică random. Este doar ora 17:30 deci am timp să merg în mall să-i iau cadou mamei mele fiindcă mâine e ziua ei.
Cum nu am avut norocul ca staţia să fie în faţa casei mele, a trebuit să cobor cu 200-300 de metri mai înainte. Cartierul în care stau eu e cel mai plictisitor. "San Francisco, plictisitor?" Da, este,aici. Majoritatea locuitorilor sunt trecuţi de 30 de ani. Mai sunt și câteva găști de tipi dubioși, care stau tot timpul în faţa casei pariurilor. Și dacă vezi vre-un tip normal în zonă... Să mă anunţi și pe mine. Glumesc, sunt câţiva și din genul "liniștiţi" dar nu sunt pe placul meu.
Mă apropiam de casă, când un tip îmi iese în faţă, avea în ambele mâini trolere. Se uită lung spre mine și își vede de drum. "Noutate în carier".

***
- Am ajuns!! Strig, apoi mă dezbrac și intru la mine în cameră.
Îmi arunc geanta lângă birou și hainele pe pat. Îmi iau un prosop și intru sub duș.
Mă îmbrac cu o rochie neagră, cu o palmă peste genunchi, mă încalţ cu o pereche de sandale și ies din cameră.
- Am plecat!!
- Abia ai venit, unde te duci? Mă întreabă mama, scoţând capul pe ușa bucătăriei.
- Ies cu Mira.
Nu mai aștept răspuns și ies pe ușă, dând nas în nas cu mătușa Liz, sora mamei.
- Încotro?
- Mă plimb.
- Deloc nu te ţine maică-ta acasă. Dacă ai fii fiică-mea, ai sta numai în casă, făcând teme.
- Mă bucur că nu sunt.
Nu mai stau cu ea la discuţii și plec spre staţie.

"Auzi tu, dacă aș fii a ei...". Îmi scot telefonul și o sun pe Mira.
- Ce faci? În ce maxi te-ai urcat?
- ...
- Bine, când ajunge în staţie urc și eu și ne vedem.
-...
- Pa.
În timp ce aștep, îl văd pe Klaus, fostul meu iubit, îndreptându-se spre mine. Din fericire, înainte de a ajunge el, ajunge maxi și urc așezându-mă lângă Mira.
- Ăla nu era...?
- Uh, nu începe te rog.

***
După câteva ture bune prin magazine, mă hotărăsc să-i cumpăr un lănţișor cu iniţiala ei "K" de la Karla. Am să-i cumpăr și flori, dar mâine pentru că nu vreau să se ofilească. Mirei îi place lănţișorul așa că nu a trebuit să mă contrazic cu ea prin magazin. Din fericire.
Ce e o ieșire în mall fără KFC? Ne oprim la o masă liberă, cu patru locuri. Eu rămân la masă iar Mira se duce să ia comanda, ca de fiecare dată.
În timp ce mâncam din aripioarele picante de pe masă, simt cum cineva se așează lângă noi. Klaus. Ia un cartof pai și îl duce spre gură. I-l iau și îl mănânc eu. Se uită urât apoi spune:
- Ieșiţi fără mine?
- Acum o să plecăm, fără tine.
Ne ridicăm de la masă și ne îndreptăm spre ieșire. Din fericire nu ne urmează, sau cel puţin așa credeam.
- Ţi-ai cumpărat un lănţișor cu iniţiala mea? Spune acesta ţinând lănţișorul în mâna dreaptă, fluturându-l.
- Ai vrea tu. Dă-mi-l înapoi!
- Roagă-mă.
- Du-te dracu! Îi spun apoi îi smulg lanţul din mână, mișcare la care nu se aștepta.
Mă îndrept spre Mira dar mă prinde de braţ și mă întoarce spre el.
- Încă mai simt cum arde flacăra iubirii noastre.
- Folosește-o și dă-ţi foc.