Intrăm în parc și mă simţeam puţin incomod, toată lumea se uita la felul în care era îmbrăcat Alexander. Lui nu îi păsa, era captivat de peisaj. Arăta ca un puști care a venit în parc pentru prima dată, cu toate că acesta nu era genul de parc cu leagăne și topogane. Acesta avea niște scări care, la sfârșitul lor îţi ofereau cea mai minunată priveliște. Când am ajuns era pur și simplu împietrit. - Închide gura! Îi spun amuzată. - Am trăit degeaba. Acum înţeleg de ce e locul tău special. -Nu e locul meu special! Asta e o prostie, singurul loc special ar trebui să fie acasă, cu ai tăi, cu cei dragi. Ne așezăm pe bancă și privim minute bune, în liniște la întregul oraș. - Parcă sunt jucării. - Ce? Îi spun zâmbind - Tot, oamenii, mașinile, casele, blocurile... Mă uitam la el și era ciudat, persoana arogantă din seara trecută parcă nu mai exista, acum era un copil copleșit de împrejurări. - Hei omule, ai încurcat marea cu dealul? Spune un necunoscut către Alex. - Vezi-ţi de treaba ta. Îi răspunde cât de calm. - Cât de tare să-l ameţești? Mă întreabă de data asta pe mine, făcându-mi cu ochiul. Nu apuc să-i răspund căci pumnul lui Alex face cunoștință cu faţa tipului. Acesta se ridică și-i întoarce lovitura spărgându-i buza dar Alex nu se lasă mai prejos și îi mai dă una sănătoasă învineţindu-i ochiul. Speriată, încerc să intervin dar aș fi sfârșit poate sacul lor de box așa că mă rezum la un urlet. - Terminaţi! Atunci cei doi se uită la mine și își mai aruncă o privire dușmănoasă. Tipul pleacă și mă apropii de Alex luându-i faţa între palme, uitându-mă la buza spartă. - Nu am nimic, lasă-mă! Spune și se smucește. - Ţi-a spart buza, cum nu ai nimic? Îi spun și îl trag spre bancă. Era docil și în timp ce mă uitam la rană el se uita, dându-și ochii peste cap, spre oraș. Nu știu dacă voia să pară un dur neafectat sau chiar nu voia să mă uit la rană. Își smuncea mereu faţa, nelăsându-mă să-i curăţ sângele cu șerveţelele pe care le aveam la mine. -Nu te mai mișca atât. - Mă doare! Îmi spune serios. Voiam să râd dar s-ar fi supărat mai tare așa că mă abţin, deocamdată. Îi mai dau un șerveţel să-l ţină pe lovitură și merg cu cele murdare să le arunc la un coș. Când să mă întorc era în spatele meu. - Hai să plecăm. - Ce sensibil ești, îţi face cineva o observaţie și pleci. - E ora șase, la ora asta copiii sunt în casă. "Și începem iar"
*** Am ajuns la hotel pe la 18:30 și fără să-i zic ceva am urcat în camera mea. Mira nu era dar aveam un bilet de la ea:" Sunt la restaurant. Dacă atunci când vii nu mă găsești nici acolo înseamnă că deja am plecat la carnaval cu Austin. Te pup!" - Măcar cineva se distrează, spun pentru mine și îmi iau ceva din frigider să mănânc. Deschid televizorul și nu găsesc decât știri plictisitoare despre Donalt Trump și "elfii" lui. Îl închid și mănânc plictisită din punga de cipsuri. - De când îmi zice mie el, când să întru în casă, spun pentru mine și mă duc spre dulap să-mi iau cel mai frumos costum de baie apoi ies pe plajă. Azi după-amiază mi-a zis că mi-e frică să fac surff așa că am închiriat o placă și deși habar nu aveam cum să o ţin în mână, am plecat în larg cu ea. Era grea și aș putea jura că nu știu cum să mă așez pe ea, darăminte să mai stau și în picioare. Pe el l-am observat pe șezlog înconjurat de fete. Se uita la intenta mea de surffing și aproape râdea. Am încercat să mă ridic dar am încasat o căzătură de toată frumuseţea și sigur jumătate de plajă râde de mine. Apare totuși Matew și dacă nu aș fi avut nevoie de ajutor probabil l-aș fi ignorat. - Stai să te ajut, spune zâmbind. - Poţi să râzi, sigur a făcut-o toată lumea. - Nici nu te-au observat. Dă-mi voie, spune întinzând mâna și ridicându-mă pe placă. -Pare ușor spun stând în picioare. - Chiar este. Ne dezechilibrăm și acesta aproape mă îmbrăţișează încercând să mă ţină. Alex se uita la noi, o fată îl dădea cu ulei pe abdomen dar o ignora în ciuda atenţiilor ei. Eu și Matew ne-am împăcat și am luat lecţii de surff de la el. Bineînțeles că apare și Alex care voia să-și arate talentul de mare surffer. Ajung aproape de el și cum am rămas singură, plăcile noastre se ciocnesc și cad peste el.
___________ La media este priveliștea Iar acesta este nebunul de Alexander ⬇
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
