Să nu plângi!

14 .

M-am lovit la mână din cauza plăcii și Alex se uita furios spre mine. Eu am început să râd ca ultima nebună și în același timp am văzut oameni care vin spre noi îngrijoraţi.
- E a doua oară pe ziua de azi, când mă lovesc din cauza ta. Îmi spune trecându-și mâinile prin păr.
- Ah, deci e vina mea că dai în oameni fără motiv.
- Fără motiv?! Întreabă schimonosindu-se.
Aș fi vrut să-i zic ceva de dulce dar i-au venit fetiţele îngrijorate și nu am apucat, în schimb i-am aruncat o privire dușmănoasă și m-am întors cu faţa spre Matew care venise lângă bine.
- Ești bine? Mă întreabă examinându-mă.
- Da, du-te la vărul tău, plângea că s-a lovit. Îi spun încercând să-l imit pe Alex.
Înot până la mal fără placă deoarece s-a oferit Matew să o ducă în locul de unde am închiriat-o. M-am uitat la mână și am văzut o vânătaie sănătoasă. Am masat local scoţând un mic oftat. Mă îndrept spre bucătăria hotelului pentru a împrumuta puţină gheaţă. Alex era deja acolo, își ţinea compresia pe frunte și stătea pe scaun așteptând să-i curețe o asistentă rana de la buză.
- Mai este gheaţă? Adaug rupând tăcerea.
- Sigur, roagă pe cineva să-ţi dea, răspunse asistenta întorcându-se spre mine.
Caut prin bucătăria imensă pe cineva și când găsesc, mulţumesc pentru gheaţă și mă întorc spre ieșire unde erau Alex și asistenta.
- Am găsit, mulţumesc. Spun brusc și aceștea tresar de parcă îi prind asupra unui lucru rău.
- Ce ai? Dă-mi să văd, șoptește aceasta înghiţind în sec.
Mă abţineam să nu râd și întind mâna cu pricina. Se uită puţin apoi îmi recomandă o cremă.
- Uite ce bine te-a curăţat la buză! Poate am să învăţ și eu să o fac din moment ce se ia lumea la bătaie din cauza mea.
Se uitau unul la altul iar ea a zâmbit sec, el se abţinea să nu râdă în hohote iar eu am ieșit din încăpere. Era deja ora 22 așa că am urcat în cameră. M-am schimbat cu ceva lejer și cum Mira nu a venit nici acum, instinctul de protector mă îndeamnă să o sun.
- Unde umblii toată ziua?
-...
- Foarte tare, bine, dar la 23 îmi ești în cameră. Eu cobor să mănânc ceva.
-...
- Mulțumesc, la fel.
O sun și pe mama și aflu că a trebuit să plece în Europa cu firma și ne-a mai plătit patru zile la hotel, bineînțeles în grija doamnei Smith.
"Minunat"
Seara, restaurantul era aproape full, era plin de oameni de toate vârstele, tinerii stăteau mai în spate unde-și făceau de cap iar cei în vârstă stăteau în faţă vorbind despre lucruri plictisitoare sau tinereţea lor.
Îmi comand ceva ce nu am mai mâncat până acum și aștept sorbând din sucul adus mult prea devreme. Peste un sfert de oră îmi vine comanda urmată de o gașcă de băieţi și fete, printe care erau prezenţi Matew, Alex cu fetiţele lui, Austin și Mira. "Fantastic".
Aceasta mă salută zâmbind larg și toţi de la masă mă analizau, dintr-o dată mă trezesc cu două mâini pe umeri care sunt urmate de o șoaptă în ureche:
-Hai să stai cu noi!
- Nu Mira, mulţumesc, am terminat.
- Ce contează? Stăm de vorbă.
Accept cu greu propunerea și mă așez la masă cu ei. Din fericire am terminat de mâncat și acum doar stăteam de vorbă.
- Când plecaţi? Întreabă Matew care stătea iar în dreapta mea.
- Mâine, răspunde Mira înaintea mea.
- Și noi tot mâine, răspund cam jumătate din populaţia care era la masă.
- Mm, defapt noi mai stăm alte patru zile, înafară de mâine. Suntem în grija doamnei Smith, spun apăsând pe ultimele cuvinte.
- Serios?! Sare Mira de bucurie.
- Da, am aflat în seara asta.
- Ei bine, vom rămâne doar noi cinci. Alex, Mira, Austin, tu și eu, spune râzând la ultimele două cuvinte.
- Haideți la Disneyland! Spune Alex făcând aluzie la vârsta mea mai fragedă cu doi ani decât a lui.
- Bine! Răspund neafectată.