"-Bună!"
-Hei! Îi răspund zâmbind și mă întrept spre recepţie. Mă încerca o emoţie ciudată, adică normal. Este prima dată când îmi vorbește. Avea un zâmbet triunfător și o urmă de superioritatea care îmi provocau repulsie.
Ajung în cele din urmă la destinație și cer voie să folosesc telefonul.
- Bună, mama.
- ...
- Da. Am ieșit deja pe plajă.
-...
- Ce cină? Nici nu l-am văzut vreodată.
-...
- Bine, o să mergem să-i cumpărăm cadou.
-...
-Câţi ani are? Să știu ce îi iau.
-...
-Uhh, mergem!
-...
- Da, da, nu ne dăm la el.
-...
- Și eu te pup. Pa!
Mă întorc pe plajă și o văd pe Mira vorbind cu un tip. Este înalt, bine făcut, blond...Se pare că cineva își atinge scopul azi.
- Bună!
- Rebeca, el este Austin.
- Încântată, acum dacă nu te superi, trebuie să o răpesc pe Mira.
- Unde mergem?
- Îţi povestesc în cameră, te aștept.
Cei doi au făcut schimb de numere și și-au luat la revedere sărutându-se pe obraz.
***
- Deci? Mă întreabă aceasta lăsând cartea pe noptieră.
- Mama vrea să participăm la aniversarea fiului soţilor Smith.
- Nici nu îl știm!
- Asta am zis și eu, dar mama deja le-a promis că vom fi acolo.
- Ce cadou îi luăm? Cu ce să mă îmbrac?
- Habar nu am. Hai să mergem în mall-ul de peste drum să vedem ce găsim.
- Stai, câţi ani are? Îi iau ceva cu Mikey Mouse?
-Are 20. Îi spun amuzată.
Ne îmbrăcăm și ieșim din cameră,neuitând să încui ușa. Traversăm strada și ajungem în mall. Pentru prima dată intru într-un magazin de bărbaţi cu intenţia de a cumpăra ceva. Era inutil să ne uităm la haine, nu îi știm măsura. Un magazin de bijuterii îmi atrage atenţia și intru aici. Mira intră în magazinul opus, Kendra. Mă plimb printre rafturi și îmi atrage atenţia un ceas destul de drăguţ și bărbătesc. Cum altceva nu știam ce să-i iau, îl cumpăr pe acesta.
Mira a ieșit și ea cu o sacoșă "Kendra". Cred că i-a cumpărat parfum.
- Ce ai acolo? Mă întreabă abţinându-se să nu sară pe cadou.
- Un ceas. Tu?
- Parfum... Îmi spune zâmbind.
-Cu ce ne îmbrăcăm?
- Propun să ne cumpărăm ceva... Nu mi-am adus nimic cu care aș putea să mă îmbrac la o cină.
- De acord.
După o alergătură de două ore, ne cumpărăm ceva acceptabil și ne întoarcem în hotel. Pregătirile erau în toi. Toată lumea mișuna pe holuri să facă ceva. " O simplă cină, huh?".
- Mă duc să fac duș. Îi spun Mirei intrând în cameră.
- Bine, eu voi împacheta cadourile.
Când termin, mă îmbrac cu rochia cumpărată, la fel și Mira care purta o frumoasă rochie albastră, lungă, perfectă pentru o astfel de "cină". Eu mi-am cumpărat o rochie lungă, de culoare lyla iar părul blond l-am lăsat în voie pe spate.
Mi-am luat cadoul, gest repetat de Mira apoi am ieșit din cameră. Am intrat în salonul mare de la intrare și am căutat-o din priviri pe doamna Smith. Cum nu am găsit-o iar pe sărbătorit nu îl cunosc, am decis să las cadoul pe masa special aranjată în acest scop.
- Rebeca, ce mare te-ai făcut. Aproape că mi-a fost imposibil să te recunosc.
- Doamnă Smith, îi spun rotindu-mă spre femeia care îmi strigase numele.
- Oh, te rog, sune-mi Sarah, te cunosc de când erai în burta Karlei. Îmi spune aceasta îmbrăţișându-mă.
Îi răspund stângace deoarece nu mă așteptam la acest gest apoi îi afișez un zâmbet larg.
- Și tu, Mira, ești o adevărată domnișoară. Îi spune aceasta zâmbindu-i cald Mirei.
- Am adus asta pentru fiul dumneavoastră, sper să-i placă.
- Nu trebuia să te deranjezi, că veni vorba de el... Unde o fi? L-am trimis să se schimbe în costum, coborâse în hanorac.
Râd zgomotos la auzul acestor vorbe apoi o aud pe Sarah continuând:
- Fiule dragă, vino te rog, să vă fac cunoștință.
Mă întorc și privirea mi se fixează pe capul blond al băiatului care se îndrepta acum spre noi.
" Oh Doamne, sper că glumești"
CITEȘTI
Să nu plângi!
Romance-Iubește-mă dacă crezi că e bine, dacă crezi că poţi! - O să iau asta ca pe o provocare!
