15.

123 11 3
                                    


          Am ajuns la Disney la ora 14, și încă nu îmi venea să cred că facem asta. Eram un grup de puștani cam mari pentru asta dar ne-am asumat și am intrat.
          Am hotărât să nu ne despărțim deoarece Disneyland e destul de mare și nu am vrea să ne pierdem unul de celălalt. Cel mai aventurier dintre noi era Matew, le-ar fi încercat pe toate, de la casa lui Mikey până la trenuleţul Star Wars.
            - Haideţi în roată! Strigă Mira entuziasmată.
            - Hai! Îi răspund zâmbind.
            Așteptăm ca roata să se oprească, deoarece deja mergea de câteva minute. Mira făcea perechile deoarece aveau voie doar două persoane pe bancă, Matew se fâstâcea că era cu mine dar i-am lăsat pe veri împreună și am decis să mă dau singură. Nu am găsit loc liber, am urcat lângă o fată cam de vârsta mea și până să vină vânzărorul de bilete să-i dăm banii, încă se făceau mutări. Alex nu se lăsa mai prejos, venea spre noi.
           - Dacă nu te superi, îi spune tipei, fata e în grija mea și aș prefera să stau lângă ea.
            Aceasta s-a uitat urât la el dar a convins-o să se ducă lângă Matew care i-a făcut cu ochiul acestuia.
           - Ea e noua lui victimă? Îl întreb zâmbind pe protectorul meu.
           - Probabil. Îmi răspunde sec.
            "Iar e inabordabil"
            Nu îi mai zic nimic și aștept să pornească roata. Austin și Mira chicoteau pe locurile lor, Matew și tipa aceea făceau deja schimb de numere, doar eu mă uitam plictisită la Alex care nu era într-o stare prea bună.
           - Ce îţi face mâna?
           -Mai bine, mulţumește-i asistentei pentru cremă.
           Zâmbește scurt și-i plătește vânzătorului două bilete apoi peste alte cinci minute roata începe să se miște. O făcea din ce în ce mai repede și mai înalt, ca deobicei cântam și urlam de bucurie și Alex se uita la mine ca la un copil abia scos în lume.
             Matew și tipa au coborât împreună, ţinându-se de braţ și ne-au anunţat că ei se retrag. Am rămas doar noi patru și ne-am continuat seria de jocuri pe care urma să le încercăm. Austin și Mira fugeau ca nebunii de la un stand la altul iar eu și Alex rămâneam mai mult singuri.
           - De ce ai vrut să venim aici dacă oricum nu faci nimic?
          - Am venit cu copiii, sunt cam mare pentru astea.
          - Doar tu ești cam mare? Îi spun zâmbind.
           - Vrei să zici că și tu ești?
           - Sunt cu doi ani mai mică decât tine...
            - Mama a zis că ai 14, spune râzând.
             - Mama ta nu m-a mai văzut de la 14, poate ai înţeles greșit.
            Se uită lung la mine și nu apucă să zică nimic fiindcă îl trag spre trenuleţ.
           - Doar nu vrei...
           - Oh, ba vreau, îi spun râzând. Mira și Austin erau de acord cu mine așa că ne-am așezat cât mai aproape și am așteptat să pornească.
            - Nu pot să cred că fac asta! Spune Alex mimând o faţă de om uimit.
           - Ţi-e frică!
           - Nu!
            Am râs de el cât am putut apoi am trecut la o stare de teamă si adrenalină continuă. Trenul mergea foarte repede și îmi stârnea frica mai ales când ne lăsa cu capul în jos.
    
     ***

           Am umblat timp îndelungat printre miile de lucruri interesante de explorat și ne-am oprit asupra unui loc de tir. Mira și Austin s-au oprit alături iar eu am vrut neapărat să trag cu arma. Era una de jucărie, evident, dar tot am ţinut morţiș să o fac.
           Mi-am luat trei încercări pe care dacă le nimeream primeam ceva de pe primul raft, de unde aș fi ales categorit ursuleţul gigantic de pluș.
             -Asta e partea în care eu vreau un pluș și tu o să mituiești vânzărorul și o să mi-l oferi?
            - Alex, revino-ţi, nu ţi-aș da nici într-un milion de ani ursul ăla. L-aș păstra pentru mine.
            Râde de mine și îmi urează succes apoi îmi iau pistolul și trag spre ţintă. Ei bine, aș fi vrut să se ducă spre ţintă dar din trei lovituri, doar una atinge ţinta departe totuși de mijloc.
              Primesc un pix cu puf în cap iar Alex râdea de mine și de pixul meu.
            - Nu mai râde! Mie îmi place pixul.
             - Să-mi scrii din când cu pixul ăsta.
            
              Apare și Mira cu un urs uriaș în braţe și îi arat pixul meu dar râde, la fel și Austin.  
              - Haideți să mâncăm! Spune Alex ducându-și mâinile peste umerii mei și ai lui Austin.
          

Să nu plângi! Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum