Să nu plângi!

20.

- Ţi-a zis să o lași în pace!

Klaus se uită uimit spre Xander, înainte să zică ceva mai primește un pumn în ochi care îl doboară. Eram lipită de perete și mă uitam îngrozită spre cei doi. Acesta se ridică și se uită urât spre Xander, care strângea pumnul de nervi.
- Și ăsta cine mai e? Întreabă Klaus abia ridicându-se, râzând disperat, cu mâna întinsă spre el.
- Nu contează cine sunt, dacă te mai iei de ea sau o atingi cu un deget, vei avea de a face cu mine.
Mă uitam la el și parcă nu credeam că a spus asta. Simt o altă prezenţă în zonă și îmi întorc privirea spre Clark, care era confuză și supărată. Apoi mă uit din nou la cei doi care se priveau cu ură. Nesuportând peisajul, am deschis ușa și am intrat în hotel vrând să ajung mai repede în cameră. Tot ce ţinea de Klaus uram în momentul ăsta. Uram persoana lui și tot ce ţinea de el. Mi-am amintit cu părere de rău, de Clark care a privit toată șcena umilită.
- Hei, hei, hei! Se aude apoi îmi simt braţul prins.
Mă uitam la Xander de parcă era prima dată când îl văd. Prima dată când mă salută și prima dată când îmi vorbește. Îmi era un mic erou și voiam să-l îmbrăţișez. Nu am făcut-o însă mă uitam lung.
- Ești bine? Mă întreabă studiindu-mă.
- Da, sunt bine, mulțumesc.
- El e tipul cu care te sărutai în faţa curţii tale?
- Ai văzut asta? Îl întreb lăsând capul jos.
Îmi ridică bărbia și se uită pentru prima dată în ochii mei.
- Roșești...spune zâmbind.
Îmi ridic privirea și o observ pe Clark. Se uita când la mine când la Xander, pare tristă. Se întoarce și el pentru a vedea unde mă uit și o vede pe Clark plecând. Își ridică măinile în semn de "și acum ce fac?" apoi se apropie de mine și îmi prinde obrajii între mâini.
- Du-te, îi zic, nu vreau să certaţi din cauza mea. Mulțumesc că te-ai băgat și sper să te impaci cu iubita ta.
Râde scurt și pleacă după ea iar eu mă îndrept spre cameră și intru sub apa caldă a dușului. Îmi rulau tot felul de gânduri, nu îl mai suport pe Klaus, nu mai vreau să aud de el. Am ieșit din baie și m-am îmbrăcat cu ceva lejer. Am dat drumul la muzică și am început să dansez. Mi-am scos din dulapul cu dulciuri o ciocolată și am mușcat cu poftă.

***

Orele au trecut greu și trebuie să plec în gară să o iau pe Jess. Au mai rămas două zile de vacanță în L.A. după care trebuie să plecăm în San Francisco pentru că începe liceul. Ultimul an, abia aștept să termin, să scap de stresul din acea clasă. Mira nu a venit nici acum acasă dar nici nu am vrut să o bat la cap, probabil e cu Austin. Mă îmbrac cu ceva lejer și ies din cameră încuind ușa. Iau liftul și cobor în salon. Pustiu.
Ies din clădire dar îmi amintesc că nu pot lua un taxi de aici și mă întorc spre recepție. Un Klaus vesel își face apariția și predă cheia.
- Uite, chiar îmi pare rău pentru azi...Eu o să plec.
- La revedere.
- Nu înţelegi...plec definitiv. Cu facultatea în New York. Eu mi-am încercat norocul dar se vede de la o poștă ce simți pentru Alex. După cum te uiţi la el...
- Incetează, nu știi nimic. Eu și Xander suntem doar prieteni. El are iubită..
- Da, am văzut.

***

Ajunge taxiul și-i spun șoferului care e destinaţia. Acesta îmi zâmbește în oglindă și pornește. Am sosit mai devreme cu 20 de minute așa că m-am așezat pe o bancă din gară stând pe facebook. În timp ce dădeam scroll am văzut o nouă postare de-a lui Xander în care și-a dat check-in în gară: " Așteptându-l pe James." Vreau să îi las un comentariu dar constat că e o porcărie. Totuși ce am de pierdut... "Cum de nu te văd?" . Răspunsul a venit neîntârziat:"Eu te văd. " Întorc capul involuntar și-l văd stând puţin mai departe de mine. Îmi face semn să mă apropii, lucru pe care chiar în fac.

_________
Capitol nou!!
Știu că e târziu și îmi cer scuze!!
Mai e cineva? :))
Am nevoie de părerile voastre, de critici, de orice.
Vă cuprind! ❤💎