Să nu plângi!

11.

Și uite-mă dansând cu un băiat a cărui nume abia dacă l-am reţinut. Mă uitam prin încăpere după Mira și Austin dar nu îi văd decât după multă vreme.
- Te uiţi după cineva? Mă întreabă acesta ţinând o mână ridicată în scopul de a face eu o piruietă.
- După verișoara mea, e cu un băiat, Austin, pe aici pe undeva. Îi spun terminând piruieta și lipindu-mă de pieptul lui.
- Și cică nu cunoaște pe nimeni.
Râd aplecându-mă pentru momentul final al dansului iar Matew se apleacă ușor peste mine atingându-mi fin piciorul ușor ridicat. Acesta zâmbește în colţul gurii ridicând sprinceana dreaptă.
- Mi-a făcut plăcere să dansez cu tine, scumpă domnișoară.
- Și mie, cavalere, îi spun aplecându-mă ca o prinţesă adevărată.
O altă mână mă trage puternic izbindu-mă de corpul masiv al respectivului. Această mișcare se contopește în pași de dans.
- Nu numai că vorbești cu străinii, dar și dansezi cu ei! Vorbește Alex mișcându-se lent, asemenea melodiei.
- Mai mult obligată. Îi spun uitându-mă direct în ochii lui.
- Te-a obligat vărul meu să dansezi? Îl știam un cavaler cu fetele, adaugă acesta zâmbind în colţul gurii.
- M-a obligat vărul lui Matew, spun apăsând pe ultimul cuvânt.
La această frază îmi dă drumul din strândoarea dansului și își alege altă parteneră din sală dansând cu ea.

***

Ne așezăm cu toţii la masă și luăm cina în cinstea sărbătoritului. Mama acestuia ţine un toast în care povestește cât de minunat este copilul ei, cât de frumos și cât de deștept este puiul ei... Lingușeli de genul.
Mira ș-a așezat lângă mine iar în stânga ei stătea Austin. Xander stă în capul mesei, iar lângă el, Austin. Asta înseamnă că eu stau foarte aproape de el și abia dacă pot lua o înghițitură. În dreapta mea s-a așezat Matew ceea ce făcea ca situaţia să fie și mai încomodă. Acesta făcea glume scurte pentru toată lumea amuzându-mă și relaxându-mă în același timp.
- Acest Boston Cream Pie este preferata mea. Spune Matew luând ultima îngjiţitură.
- Chiar e delicioasă, spun luând o ultimă gură din prăjitură.
- Ce faci mâine?
- Nu sunt sigură, voi fi pe aici.
- Ce zici de o plimbare în parcul Runyon Canyon?
- Știu parcul, stăteam în zonă, până ne-am mutat în San Francisco.
- Să înţeleg că accepţi?
- Da.

***

Era în jur de ora 2, toată lumea urca în camerele lor, era timpul să o facem și eu cu Mira.
Ne dezbrăcăm de ţinutele incomode și facem pe rând câte un duș.
- Îţi place băiatul ăla, Austin?
- E de treabă...
- Nu asta te-am întrebat...
- Frumos, amuzant, e inteligent, de ce să nu-mi placă?
- I-auzi! Câte calităţi are, îi spun râzând zgomotos.
- Dar tu? Am văzut că ai dansat cu Xander! Îmi zice dându-mi coate.
- Un minut atât, în schimb am dansat cu vărul său, Matew.
- Hm, arată bine și el.
- Mâine mergem în parc. Acela de lângă blocul în care stăteam până să ne mutăm...
- Runyon Canyon?
- Da, o să merg, sper că nu te superi.
- Ah nu, nu știam cum să-ţi spun că mâine ies cu Austin pe plajă, va face surff.
- Mă bucur că îţi petreci timpul cu el.
- Dar nu va fi doar el, vine și Xander, o blondă care se ţinea după el aseară, un tip Marc...
- Super.

***

M-am trezit pe la 10 cu o durere insuportabilă de cap. Aveam 23 de apeluri pierdute de la mama de aseară și de azi-dimineață. O sun rapid pentru a-i înlătura orice griji și în loc de vocea caldă a mamei, aud un ţipăt amenințător.
- Calmează-te, suntem bine.
-...
- Nu am auzit și nici controlat telefonul. Trebuia să-mi dau seama că o să suni...
-...
- E bine și ea, doarme. Abia la 2 am urcat în camere.
-...
- Nu, știi că nu beau alcool... Nici Mira nu a băut..
-...
- Bine, mulţumim... O să ne distrăm.
Între timp s-a trezit și Mira care e îngrozită de ora târzie. La 11 trebuie să fie pe plajă pentru surff. Eu nu știam la ce oră voi merge în parc așa că după plecarea bruscă a Mirei, cobor la restaurantul hotelului și iau micul dejun.
- Hei! Ești gata la 14, nu? Îl aud pe Matew spunând.
- Sigur, îi răspund privind către el, care nu era singur. Era la umăr cu Xander.
Se pare că se duce și el la surff.
- Deja vă duceţi la întâlnire? Îl aud pe Alex spunând.
- Da, răspunde Matew înainte ca eu să zic ceva.
Aproape mă înec la auzul acestor vorbe dar următoarele chiar mă scot din sărite.
- Ești supărat că am agăţat-o înaintea ta?
- Știi că nu ai agățat pe nimeni, nu? Și ca să îţi demonstrez, nu merg nicăieri azi.
Mă ridic de la masă și plec spre cameră, lăsându-i pe cei doi să se uite în urma mea.