Să nu plângi!

19.

" Dacă azi la 17:30, nu ești pe plajă, va ști tot hotelul, tot facebook-ul și Instagramul despre petrecerea Amaliei."

Mai citesc de două ori mesajul și încerc să îmi amintesc de acea petrecere..."Ah da, acea petrecere...". Nu recunosc numărul expeditorului așa că îl sun să aflu cine e și ce vrea. Dintr-o dată îmi vine o sclipire de moment și îmi dau seama că singura persoană care ar putea să știe de acea petrecere este Klaus fiindcă a fost acolo. Îl sun și-mi răspunde imediat.
- Știam că o să mă suni! Spune Klaus cu vocea ușor răgușită.
- Ce tot vrei, Klaus? Lasă-mă în pace. Îi spun enervată.
- Uite, știu că nu ești cu Matew. Mi-a zis-o el după ce ai plecat. Nu se aștepta să-l săruţi.
- Mă bucur că s-a lămurit situația, acum îmi zici ce naiba vrei?
- Vreau să te văd azi, la 17:30, pe plajă, sau...
- Ușor cu ameninţările, ne vedem acolo.

***

La 17:03 m-am îmbrăcat pentru plajă și înainte să ies mi-a sunat telefonul pe care eram să-l uit pe noptieră.
- Hei, Jess! Îi spun zâmbind când îi aud vocea.
- Ţi-am promis că vorbesc cu mama să vin în L.A....
- Nu cred! Îi spun prelungind e-ul.
- Ajung la 21:30, crezi că poţi venii înaintea mea?
- Sigur. O să te aștept.
- Și... Ţie cum îţi mai merge? Nu mi-ai zis prea multe.
- Sunt prea multe, îi spun ieșind din cameră , o să vezi tu aici.
- Uite că a venit trenul, mai vorbim acolo că nu te mai aud.

Zâmbesc involuntar la terminarea apelului pe urmă mă îndrept spre lift și dau nas în nas cu Xander. Acesta o ţinea cu braţul pe Clark de umăr, mai mult o sprijinea, în timp ce ea râdea la vreo glumă de-a lui. Îi zâmbesc și trec mai departe.
Am auzit un:" De ce ţi-a zâmbit" dar nu și răspunsul lui.

***

L-am văzut pe Klaus în apă și m-am apropiat de el. În timp ce eu eram îmbrăcată cu pantaloni scurţi și maiou, el era îmbrăcat în short. Îmi zâmbește și vrea să mă sărute pe obraz dar îl împing ușor de umăr.
- Treci la subiect, Klaus.
- Nu mă lua cu Klaus, că te ţin aici toată ziua. Îmi spune mijindu-și ochii.
- Vezi să nu stau toată ziua.
- Oh, ba ai să stai altfel...
- Te rog! Îi spun ironică, nu au mai văzut oamenii, o persoană care vomită din cauza alcoolului?
- Nu pe tine!
- De ce faci asta? Hm? De ce vii iar și iar știind că eu nu mai vreau nimic cu tine?!
- Dar eu te vreau, te iubesc!
- Și așa vrei tu să mă cucerești? Bravo Klaus. Eu zic să îţi iei video și să ţi-l bagi undeva. Îi spun apoi mă întorc vrând să plec spre hotel.
Mă prinde de mână și mă trage într-un sărut la care nu răspund. Îl împing cu ambele mâini de piept și îi lipesc o palmă peste ochi. Rămâne uluit iar eu fierbeam de nervi.
- Dacă nu îţi pasă de video, de ce ai venit? Mă întreabă enervat.
- Am vrut să văd cât de josnic poţi să fii. Crede-mă... Dacă ţi-aș zice că ești josnic ar fi un compliment. Dispari și fă ce vrei cu video-ul tău.
Fierbea de nervi și își strângea pumnul continuu. Își mușcă buza și vrea să spună ceva dar își dă ochii peste cap. Îmi încrucișez mâinile în semn că ascult.
- Am minţit!
- Cum adică ai minţit? Îl întreb blocată.
- Nu există niciun video în timp ce vomiţi. Nu este nici un video la mijloc, am vrut doar să vii aici.
- Boule! Și mâna mea se lipește de celălalt obraz al lui.
Am plecat spre intrare lăsându-l în mijlocul plajei.

Acum mă gândeam la nesuferita de Clark și simţeam o furie pe ea deșii nu am avut niciodată vreo divergență cu ea. Din nu știu ce motive m-a deranjat că era cu Xander, că stătea atât de aproape de el. Ce a zis el, atât de amuzant, încât să o sprijine de tare ce râdea.
Am vrut să deschid ușa dar două mâini puternice mă trag înapoi și mă trântesc cu spatele de perete. Înainte să reacţionez cu ceva, Klaus își lipește buzele de ale mele și începe să le frământe sălbatic. Îl împing și îi dau a treia palmă.
- Lasă-mă! Strig arătând degetul arătător.
Nu apucă să mai zică nimic deoarece o mână bărbătească îl bate pe umăr și când Klaus se întoarce, dreapta acestuia face cunoștinţă cu faţa lui.
-Ţi-a zis să o lași în pace!