Dependentă

Capitolul 1

    Îți simt buzele peste ale mele, simt cum mă mângâi, cum ești aproape de mine. Mă simt protejată alături de tine, uit de tot, de toate probleme mele. E ca un vis... De fapt, la dracu, chiar e un vis. Mă trezesc din cauza alarmei care sună de ceva timp, anunțându-mă că trebuie să mă trezesc. Din nou, din nou același vis care mă bântuie. Nu-i cunosc chipul, dar mă simt așa de bine când știu că e lângă mine. Pare atât de real, dar hei, sunt Amalia Ulman și asta pățesc doar în vise. 

   Mă îmbrac cu veșnica uniformă pentru școală și îmi iau geanta cu cărțile de care am nevoie azi. Aud ușa cum se deschide brusc și îl văd pe David cum intră ca un țăran. 

- Ușa aia e pusă ca să bați în ea, nu să intri ca țăranul. spun către fratele meu ,care se trântește bine mersi în pat , șifonându-l. Mă uit la el și văd că se uită în gol fără să mă bage în seamă , așa că mă pun lângă el și aștept să-mi spună ce s-a întâmplat.

- Nimeni nu știe că suntem frați, spuse el încă uitându-se în gol.

- Nimeni, repet la fel de gânditoare ca și el.

- Nimeni nu știe că sunt gay.

-Nimeni.

- De ce atâtea secrete? De ce complicăm lucrurile? Atâtea întrebări fără răspuns.

- Știi că e mai bine pentru noi să ascundem adevărul. Tu, badboy-ul școlii, care are toate fetele la picioare, iar eu, tipa cea nouă care e tocilară. Dacă ceilalți află că suntem frați, cei drept vitregi, o să se folosească de mine ca să ajungă mai ușor la tine, și nu vreau asta .

- Știu puștoaico, nici eu nu vreau să suferi. Chiar dacă ne-am cunoscut vara asta, când s-au căsătorit ai noștri, am ajuns să țin la tine. Tu ești singura care îmi știe secretul.

-Acum înțeleg cum le reziști fetelor din jurul tău.

-Hei, nu mă înțelege greșit, îmi plac și fetele, dar este doar sex intre noi. Am și eu hormoni care trebuie calmați, dar nu este acea scânteie, acei fluturași pe care ii ai.

-Nu-mi spune mie de chestiile astea, sunt prea siropoase. spun în timp ce mă ridic din pat și îmi iau din nou geanta. Hai să dăm și noi pe la școală.

-Nu, dacă e te duc pe tine, eu am chef de o cafea și o țigară.spune și începe să alerge din cameră pentru că știe că nu suport fumul de țigară.

Părinții noștri sunt mai mereu plecați cu afaceri, deci sunt doar eu cu fratele meu. Asta dacă și el e acasă și nu e la vreo petrecere. Mă urc în mașină și mă țin bine pentru că știu că fratele meu demarează în trombă. E un maniac al vitezei, dar sincer îmi place. Îmi place să simt acea adrenalină în sânge atunci când știu că viața îmi e în pericol, că doar o fracțiune de secundă mă desparte de cealaltă lume. Lumea unde persoanele dragi mie se află...

- Frumoasa din pădurea adormită, până aici ai plătit. Mă trezesc din visare din cauza vorbelor fratelui meu. 

-Mersi, spun în timp ce dau să cobor din mașină, dar mână fratelui meu mă oprește.

-Ține minte, visele pot deveni realitate. spune în timp ce-mi face cu ochiul, iar eu cobor din mașina bulversată de spusele lui. 

Aud în spatele meu un scârțâit de roți, semn că David a plecat, iar eu mă îndrept spre liceu. De obicei, când mă aduce cu mașina mă lasă cam la două străzi departe de liceu, asta ca să nu ne vadă ceilalți.

Intru bulversată în sala de clasă și gândul îmi este numai la cuvintele spuse de fratele meu " Visele pot deveni realitate ". Ce vrea să spună cu asta? Oare știe de visele mele?
Soneria clopoțelului se aude, iar colegii mei încep să intre în clase. Rupt o foaie din caiet și încep să fac mai multe linii și modele pe ea. Nu știu niciodată ce desenez, dar mă face să am mintea limpede. 

Simt cum cineva trage scaunul din dreapta mea și se așează lângă mine. Îmi ridic capul surprinsă pentru că de obicei nimeni nu vrea să stea cu mine în bancă. Lângă mine se află un băiat cu părul brunet și cu ochii albaștrii. Nu l-am mai văzut până acum, dar la naiba, nu îmi pot lua ochii de la el. Întinde mâna spre mine, iar eu mă uit nedumerită la el.

-Ștefan. spune și își retrage mâna când vede că n-am de gând să fac niciun gest.

La dracu Amalia, în sfârșit cineva vrea să facă cunoștință cu tine și tu te porți ca o idioată!

-Scuze, sunt Amalia, doar că nu prea sunt obișnuită să stea cineva cu mine în bancă , sau să vorbească cu mine... spun, în timp ce mă bâlbâi.

Profesorul intră în clasă așa că toată atenția noastră se îndreaptă spre el. Sunt o idioată! De ce trebuie sa stric totul? Încep din nou să desenez de data asta apăsând destul de tare pe creionul ascuțit. Apăs de data asta prea tare, iar creionul meu se rupe în două. Perfect, acum cu ce dracu o să scriu?

-Domnișoară Ulmar, care este răspunsul la întrebare? Vocea profesorului mă trezește din starea mea, iar toate privirile sunt ațintite spre mine. Aud în spatele meu vorbele colegilor mei "Opa, tocilara nu-i atenta" , "Alo, scrieți în cartea recordurilor" , alături de râsetele celor din jur. Nervii mei sunt întinși la maxim, iar vorbele dragilor mei colegi mă scot din sărite.

-Voi nu puteți să taceți dracului, odată? Mă trezesc urlând la toată clasa. Toți se uită șocați la mine, mai ales profesorul.

-La directoare acum! spune profesorul, iar eu iau în grabă hârtia aia idioată și ies val-vârtej din clasă, izbind ușa de perete. 

Merg pe holurile școlii, îndreptându-mă spre biroul directoarei, în timp ce îmi dau tâmpita asta de cravată și de vestă. M-am săturat de tot! Numai eu port tâmpita asta de uniformă, chiar dacă îmi irită pielea. Îl zăresc pe David în fața biroului directoarei. E ceva obișnuit pentru el.

-Ce ai mai făcut de data asta? spun în timp ce mă las în jos pe podeaua rece și îmi ascund capul între genunchi.

-Hei puștoaico, ce ai pățit? Simt mâna fratelui meu pe spatele meu cum mă mângâie. Prefer să stau pur și simplu, și să nu-i răspund la întrebare.

-Opa, David, vrei să intri în fusta tocilarei? Îi aud vocea lui Ryan, cel mai bun prieten a lui David, alături de râsetele celorlalți băieți din gașca lor.

-Ce bulangiu ești, voiam și eu să ajut biata fată. Bine, cei drept pot să o ajut oferindu-i plăcere. spune David în timp ce se duce și dă noroc cu toți.

-Hai la curse, n-am mai fost de mult. Iubire, nu vrei să vii și tu?

-Îmi pare rău Ryan, dar de obicei nu-mi petrec timpul cu javre! Spun în timp ce mă ridic de pe jos  și intru în biroul directoarei. I-am văzut fața șocată a lui Ryan, dar și expresia mândră de pe chipul fratelui meu. 

Mă simt așa de bine că am putut sa le țin piept! De azi lucrurile o să se schimbe...

____________

O nouă carte care sper să vă placa. Love you!