Capitolul 15

72 7 0
                                    

  Panica mă cuprinde și mă uit speriată la Alex. Îi văd privirea pierdută și atitudinea sa destul de relaxată pe care o are, deci mai mult ca sigur nu știe ce se petrece cu el în momentul de față. 

-Stai aici liniștit, te rog! Spun și mă duc să deschid ușa.

  Văd în fața mea un polițist cu ochelari de soare pe ochi, deșii era întuneric afară  fiind noapte, iar cămașa lui mai are un pic și pocnește pe el din cauza masei musculare foarte mare. Își duce mâna la pistol și și-l scoate din toc după care îl îndreaptă spre mine. 

-Domnișoara Amalia Ulmar? 

-Da?

-Veniți cu mine, vă rog!

 Mă ia de mână și pot simți pistolul lipit de spatele meu. Ajung în mijlocul camerei unde e un scaun, iar toată lumea se află în jurul lui.

-Luați loc! 

 Mă așez tremurând și neînțelegând ce se petrece. Mă uit în jurul meu și o văd pe Elena cum se uită cu dispreț la mine, iar fratele meu rânjește pe sub mustăți. Polițistul se pune în fața mea și începe să mă mângâie ușor pe obraz. Îmi feresc capul și mă uit la el cu dispreț. O melodie lentă începe să se audă, iar bărbatul din fața mea începe să-și desfacă câte un nasture de la cămașă. Toți din încăpere încep să aplaude și să fluiere, iar eu stau pur și simplu nemișcată, neînțelegând ce se întâmplă. 

- O bine, tocilara pune și ea mâna în sfârșit pe un băiat. 

-Opa, tocilara devine fată rea. 

 Nervii îmi sunt întinși la maxim și încerc să-l dau la o parte pe bărbatul care între timp s-a urcat pe mine fără cămașă. Puterea mea nu se compară cu a lui așa că degeaba mai încerc, e de neclintit. Începe să mă sărute pe gat și încep să mă simt din ce în ce mai rău. Ma străduiesc  în continuare să-l dau jos de pe mine, dar fără rezultat. Închid ochii și simt în colțul ochilor cum lacrimile își fac apariția.

-Se pare că tocilarei nu-i place striperul pe care l-am angajat. aud cuvintele acre ale Elenei, dar nu au niciun efect asupra mea. Bărbatul își continuă treaba, rămânând la fel de neclintit. 

 Simt cum brusc se ridică de pe mine și mă rog ca să se fi terminat totul. Îmi deschid ochii și văd bărbatul necunoscut pus la pământ, iar Alex deasupra lui lovindu-l cu pumnii și cu picioarele. Îmi șterg lacrimile și vreau să-l opresc pe Alex din al mai bate pe așa-zisul polițist, dar Ryan și cu David mi-o iau înainte și reușesc să-l țină pe Alex ca să nu facă ceva ce o să regrete. 

-Să nu te mai atingi de ea în viața ta sau te ia dracu! urlă Alex și vrea să se elibereze din strâmptoarea băieților, dar fără vrun rezultat. 

 Bărbatul pleacă mâncând pământul din cauza a tot ceea ce s-a întâmplat, iar noi toți rămânem împietriți. Nu înțeleg ce s-a întâmplat. Nu înțeleg cine a angajat acest bărbat să se dezbrace pentru mine și de ce. Alex reușește să elibereze și vine și mă trage de mână brutal pe balcon.  David vrea să se asigure că sunt bine și că nu pățesc ceva, dar Alex încuie balconul și trage perdeaua în urma noastră. Mă pune să mă așez pe un scaun și mă așez fără să spun nimic. Alex se plimba de colo colo pe lângă mine, iar eu tot ce fac este să stau nemișcată și cu gândul la tocmai ce s-a întâmplat ieri. 

-Ți-a plăcut? Spune-mi, ți-a plăcut? se răstește Alex la mine și se așează în genunchi în fața mea. 

Nu mai rezist și dau frâu liber lacrimilor. Alex vine și mă ia în brațe în timp ce mă sărută ușor pe creștetul capului.

-Cum poți să spui așa ceva? M-am simțit oribil, să simt atingerea bărbatului acela pe pielea mea. E groaznic! M-am simțit violată, m-am simțit oribil! Spun și mă descarc pe umărul lui Alex.

 Nu înțeleg cine a fost cu ideea asta stupidă, nu înțeleg de ce nu m-au lăsat în pace. De aceea au vrut să dea petrecerea în camera mea. De ce nu vor să mă lase în pace? De ce nu vor să-și vadă de viața lor și să o lase pe a mea ca naiba cum a fost și până acum. 

-Amalia, ești bine? aud vocea îngrijorată a Ralucăi și o văd venind speriată spre mine.

-Nu... nu sunt! De ce nu pot să fiu fericita? Ce au cu mine? spun și mă dezlipesc de Alex. 

 Raluca vine și mă strânge în brațe după care îmi ia mâna întra ei. Mă uit la mâinile noastre și remarc șocată cum încheietura Ralucăi este vânătă, de un mov destul de pronunțat. Cum de n-am văzut până acum? Mă uit la ea șocată și încep să-i analizez mai bine încheietură, dar când observă la ce mă uit își trage mâna dintr-a mea și trage mâneca bluzei peste rană ca să nu o mai pot vedea. 

-Raluca, ce s-a întâmplat?

-Nimic... pur și simplu nimic!

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Mar 31, 2017 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

DependentăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum