Dependentă

Capitolul 3

Din perspectiva lui Alex Black:

 -Stimați călători, vă rugăm să vă puneți centura de siguranță, deoarece vom ateriza în Londra. Vă mulțumim că ați ales compania noastră de zbor!

 În sfârșit, eu și tăntălăul de frate-meu ajungem în Londra. Ne luam bagajele și ne suim într-un taxi. Londra.. Să mor dacă știu ce dracului caut aici!

-Alex, crezi că o să ne fie mai bine aici? se găsește și fratele meu să-și deschidă gura.

-Habar n-am. răspund sec și îmi pun căștile în urechi. 

  Nu înțeleg ce caut aici, nu înțeleg de ce a trebuit să vin și eu aici, îmi era bine unde eram! Simt o vibrație în buzunar, semn că am primit un mesaj, dar prefer să-l ignor. Vibrațiile telefonului persistă și îl iau nervos din buzunar. Cine naiba mă tot caută? Glisez pe ecran și văd că am 15 mesaje de la numere necunoscute. O frână bruscă mă face să scap telefonul și să dau cu capul de scaunul din fața mea. 

-Mă scuzați, dar am ajuns. spune boșorogul care conducea.

-Vezi pe unde dracului mergi! Cine ți-a dat carnetul? spun și ies din taxi, trântind ușa. Intru în casă nervos și nu o bag în seamă pe servitoare care ne întâmpina cu prăjituri. Intru într-o cameră, care se presupune că va fi camera mea de acum în colo. 

 Mă trântesc în pat și încep să citesc mesajele pe care le-am primit.

"Iubitule, ai fost genial aseară. Când ne mai vedem? Deja mi-e dor de tine, pui"

"Dragule, când mai vii pe la club? Mi-e dor de tine și de abdomenul tău. xxx"

Ca de obicei mesaje de la curvele cu care mi-o trag. Le șterg pe toate pentru că nu vreau să țin așa ceva în telefon, dar unul dintre mesaje îmi atrage atenția.

"Coaie, știu că azi aterizezi. Ce zici, te bagi la o cursă? De la cel mai bun la cel mai bun. Ryan"

În sfârșit ceva palpitant, ce-i drept n-am mai participat de mult la cursă și îmi era dor. Îmi iau geaca de piele și plec, neanunțând pe nimeni. Intru în garaj unde observ bijuteria mea. Un audi R8 cu care particip la toate cursele și în care am investit destui bani. Mă sui la volan și simt motorul mașinii cum toarce atunci când o pornesc. Dau să plec, dar strigătul fratelui meu mă oprește. Ocolește mașina și se suie pe locul din dreapta mea.

-Știu că o să te enervez, dar mă duci și pe mine până la noua școală?

-Fie, Ștefan. spun și demarez în trombă spre liceu. Teoretic și eu ar trebui să mă duc, dar practic o lăsăm pe altă dată.

 O mașină se oprește în fața mea și din ea coboară o tipă în uniformă. Cine naiba mai poartă uniformă? Mașina cotește la dreapta, iar fata se pare că merge spre liceul. Parchez mașina și cobor din ea. 

-Alex Black, cui ii datorez această minunată prezență? Spune o voce destul de cunoscută în spatele meu, iar eu mă întorc și un zâmbet îmi apare pe chip.

-David Spears, o plăcere să te revăd. spun și ne luăm în brațe bărbătește. 

-Tot o curvă masculin?

-Trebuiesc și femeile satisfăcute, și cine se pricepe mai bine decât noi?

-Bine punctat, frățioare.

 David Spears, prietenul meu cel mai bun când eram mic. Am fost în aceeași clasă timp de 4 ani, dar ne-am apropriat de abia în clasa a3a când ne-am certat pentru o fata.  În clasa a5a a trebuit să plec din cauza unor diverse motive și acum iată-ma din nou aici.