Dependentă

Capitolul 13

Sunt atâtea lucruri care îți pot distrage atenția de la ceea ce e mai important fără să-ți dai seama. De când a apărut Alex în viața mea, totul s-a schimbat. Eram o tocilară, care niciodată nu pleca de la școală pentru că nu voiam sa pierd lecțiile sau să am absențe, dar uite că acum am reușit să acumulez un număr record pentru mine de 30 de absențe. Nu suportam să nu știu o lecție , mai ales cea de zi, sau să iau o nota mai mic de 8, dar acum sunt în pragul de a avea nota scăzută la purtare care pentru mine era sfântă. De ce? Pentru numărul mare de absente și pentru cafeaua turnată directoarei în cap. De ce s-a ajuns în situația asta? Nici eu nu știu. Nu am fost eu în ultima perioadă. Nu mă credeam niciodată în stare de așa ceva, dar se pare că situațiile jenante în care am fost pusă dea lungul timpului și batjocora celorlalți și-au spus cuvântul. Am fost o proastă! Nu-mi pot explica ce a fost în capul meu. Am vrut să-mi schimb viața, să nu-și mai bată nimeni joc de mine și în loc să-mi fac o viață mai bună, mi-am făcut una mai proasta. Sunt invizibilă pentru toți, dar mi-am pus încrederea într-un băiat pe care nici măcar nu-l cunoșteam și unde am ajuns? Am ajuns să sufăr chiar de ziua mea. Nu știi niciodată ce se poate întâmpla în viață, câte lucruri se pot schimba doar într-o singură zi. Trăiesc un moment pe care nu îl pot descrie în cuvinte... primul meu sărut! Iar după câteva ore îl vad pe singurul băiat din viața mea, ocupat cu satisfacerea unei alte fete. Nu l-am mai văzut pe Alex de două săptămâni. Lui David i-am povestit tot ce s-a întâmplat și am reușit să-l stăpânesc să nu-l bată pe Alex. Nu voiam să agravez situația și să afle cu toții că suntem frați, chiar dacă Alex știe adevărul. Acum Alex și David sunt din nou prieteni, dar cred că mai mult de fațadă. Cu Ștefan mai vorbesc din când în când la școală și am purtat o dată colierul primit în dar de la el pentru că nu voiam să se simtă prost. Lucrurile au revenit cum eram înainte. Sunt din nou o tocilară, singură, fără frați sau surori, ascunsă în umbra tuturor și batjocorita de "vedetele" liceului.

Îmi dau ochelari jos și simt cum ma dor ochii din cauza oboseli și a lumini artificiale de la bec. În sfârșit am ajuns la zi cu materia și o să reușesc să-mi mențin notele la același nivel ca până acum. Mă trântesc în pat și adorm imediat, oboseala spunându-și cuvântul.

- Mi-a fost dor de tine..

-Și mie, mi-a fost al naibii de dor de buzele tale.

-Nu știu ce ai făcut, dar devin dependentă de tine.

-Îmi pare rău păpușă, dar pentru mine ești doar o partidă de sex.

Mă trezesc brusc și sunt transpirată din cap până în picioare. L-am visat! După atâta timp a revenit din nou mintea mea. Mă uit la ceas și observ că este 5 dimineața. Mă trezesc și încep să mă pregătesc pentru plecare. Azi plecam în excursie cu directoarea la munte. Ironia sorții, știu! Nu știu ce colegii o să am, știu doar că vine Ștefan și David. După ce sunt gata, plec împreună cu David la liceu. Ca de obicei, el se duce înainte și eu rămân undeva la două străzi distanță. Lucrurile au devenit la normal. Ajung în fața liceului și observ autocarul cu care vom merge, iar lângă el un grup de adolescenți. Ajung lângă grup și o văd pe directoare cum ne citește regulamentul. Intru în câmpul ei vizual și observ cum îmi aruncă săgeți cu privirea. Îmi las capul în pământ de rușine și îmi mut greutatea de pe un picior pe altul. După ce am semnat toate foile și ne-a citit regulamentul ne urcăm cu toții în autor și plecăm la drum. Stau singură pe o banchetă undeva în față și încep să citesc o carte care m-a fascinat foarte mult. După un drum de circa 6 ore, ajungem în sfârșit la destinație. Cobor din autocar și observ în fața o pensiune, numită "Casa verde", dar ironia sorții este că nu e verde, e crem!

-Măi, măi, ce copii! Bine ați venit! spune proprietara pensiunii cu zâmbetul pe buze.

Intram în living, iar fiecare dintre noi se așeză la masă. Proprietare ne urează o ședere plăcută și ne spune care ar fi programul pentru mese și regulamentul interior.

-Nu este nicio problemă dacă printre voi sunt fumători. Pe balcon aveți fiecare scrumiere și puteți sta liniștiți să fumați. Nu aveți de ce să vă ascundeți, pentru că și noi am fost ca voi și am făcut greșeli.

Toată lumea încep să se bucure și deja încep să-și facă planuri, câte pachete vor fuma pe zi. După ce termină ce are de spus și ne urează încă o dată, o ședere plăcută , proprietara ne arată camerele în care vom sta și ne lasă să ne despachetăm bagajele. Momentan nu știu cu cine voi sta în camera și sincer îmi fac griji în privința asta, dar aleg să-mi aranjez lucrurile și ies afară pe balcon. Chiar dacă adie ușor vântul, aerul proaspăt ma face să mă simt atât de bine și îmi relaxează fiecare mușchi. Încep din nou să citesc cartea, de data asta fiind mult mai relaxată într-un mediu atât de plăcut.

Aud cum ușa de la balcon se deschise și pe ea își face apariția o fată blondă cu un zâmbet imens pe față.

-Hei, sunt Raluca! Se pare că eu sunt colega ta de cameră. spune cu zâmbetul pe buze și vine să mă îmbrățișeze.

-Amalia. spun și o îmbrățișez și eu la rândul meu.

-Doamne, cartea "Absolut tot"! Îmi place la nebunie, am stat o zi întreagă să o citesc, n-am lăsat cartea din mână până n-a terminat-o. pot vedea admirația din privirea ei. Felul în care se uită la pagini în timp ce o răsfoiește și expresia feței, îmi dă clar de înțeles că iubește la fel de mult carte asta ca și mine.

-Și eu am făcut la fel! Asta e a doua oară când o citesc, nu mă pot sătura de ea. spun și amândouă zâmbim una la alta.

-Cred că o să ne înțelegem foarte bine!

-Și eu cred la fel. spun și batem palma amândouă.

După o zi întreagă în care am stat doar în pensiune și am vorbit fără încetare cu Raluca, suntem chemate în camera lui David pentru a vorbi ceva, care ar trebuii să fie secret. Intru alături de Raluca și observ că suntem cu toți adunați în camera lui. Acum observ că toată gașca lui David alături de bruneta care acum ceva timp mai avea puțin și îl călărea pe Alex sunt și ei în această excursie. Mă uit prin cameră și observ numai fețe cunoscute. David, Ștefan și colegi de-a lui David, dar și de-a mei. Doamne, eu după o zi aflu cu cine am plecat în excursie. Mă uit mai atentă prin cameră și observ că Alex nu este. Poate n-a venit, deși m-as fi simțit mult mai bine dacă era și el aici.

-Bun, acum că ne-am strâns cu toții, avem o idee.

-Spune Elena.

Bun, deci am aflat că pe brunetă o chemă Elena.

-Directoarea pe la ora 22 se culcă și știți ce înseamnă asta?

-Petrecere! strigă în șoaptă cu toții în cor.

-Bun, iar petrecerea se va desfășura în camera Ralucăi și a tocilarei, pentru că e cea mai mare și are balconul cel mai mare. spune Elena și se uită cu o față de dezgust la mine.

La naiba! Fix de o petrecere și mai ales în camera mea îmi arde mie acum. Mă uit la Raluca și o rog din priviri să refuze ideea "genială" a Elenei.

-Ar fi nemaipomenit! spune Raluca cu zâmbetul pe buze.

La dracu Raluca, ce ai făcut! Asta o să fie o seară lungă...