Dependentă

Capitolul 10

 Simt cum brațele lui mari mă protejează,iar parfumul lui îmi gâdilă nările. Mă simt așa de bine când sunt în brațele lui, când e lângă mine, nu știu ce îmi face, dar cred că o să ajung dependentă de el. 

-Pune mâna și îmbracă-te. Am o surpriză pentru tine care sper că-ți va plăcea.

-Altă surpriză? Brățara asta e o surpriză minunată, n-am nevoie de altceva.

-Ai încredere în mine? spune și se uită profund în ochii mei. Deși nu ar trebui să am absolut deloc încredere în el, mai ales ținând cont ce s-a întâmplat până acum între noi, simt că nu vrea să-mi facă rău, că vrea să mă protejeze. 

  Aleg din dulap un tricou simplu și niște pantaloni de trening după care mă duc în baie să mă îmbrac și să mă aranjez. După ce sunt gata, ies din baie și Alex stă liniștit pe pat, uitându-se la filmul la care mă uitam eu înainte să vină el.

-Ești gata? mă întreabă, atunci când vede că am ieșit din baie. 

-Da, dar îmi spui unde vrei să ne ducem?

-Știu că nu ar trebui să-ți cer asta, dar ai încredere în mine. spune și îmi ia mâna într-a lui, după care își presară buzele ușor de ea. Se îndreaptă spre geam, iar eu mă uit întrebător la el.

-Doar nu vrei să mă vadă fratele tău sau alt membru al familiei ca să retrăim vechile amintiri. Ne vedem jos. spune și după sare pe geam. Mă duc grăbită la fereastră și văd că Alex e întreg și nevătămat. Îmi face semn că e bine și mă duc să-mi iau geaca. Ies din casă și observ în fața porții o mașină care presupun că e a lui Alex. Mă urc în ea și în stânga mea stă Alex care văd că zâmbește pe sub mustăți. Pornim la drum spre o destinație necunoscută mie, iar lucrul acesta mă face să fierb. Unde vrea să mă ducă? Ce vrea să facă? Dacă îmi face ceva rău? Las toate gândurile negative la o parte și mă concentrez asupra priveliștei de pe geam. După 15 minute de mers, ajungem în mijlocul orașului, locul unde se află teatrul vechi al orașului. De când am văzut-o pentru prima dată, mi-a plăcut clădirea aceasta. Îmi inspiră romantism, iubire, mai ales seara când este luminată de reflectoare și în fața ta ai o clădire impunătoare făcută într-un stil vechi din 1909. Alex mă apucă de mână și pot citi pe fața lui că vrea să am încredere în el. Intrăm în clădirea care mă lasă cu gura căscată din cauza frumuseții ei și ajungem în sala de spectacol. Observ că sala este goală și ne așezăm pe scaunele din față.

-Alex, ce se întâmplă?

-Așteaptă și vei vedea. spune în timp ce este atent la scenă. 

 Luminile se închid și în fata noastră, pe scenă, apare un om destul de învârstă îmbrăcat în haine din secolul al XVI-lea. 

-E greu să lupți contra sorții, mai ales când ești de unul singur. Când sunt doi, puterea creste, mai ales când la mijloc este și iubirea care va tăinui toată viața. Chiar și după moarte ea încă mai este vie și nu se va stinge niciodată. Se spune că pentru persoana iubită ești în stare de orice și Romeo împreună cu Julieta o să ne demonstreze asta. Vă invit să urmăriți piesa de teatru Romeo și Julieta, și să vă gândiți că orice s-ar întâmpla, dragostea învinge!

 Bărbatul părăsește scena, iar în locul lui se ridică cortina unde apar personajele acestei scenete. Julieta Capulet se îndrăgostește până peste cap de Romeo Montague, dar din păcate nu-și pot trăi povestea de iubire din cauza conflictelor între familii și trebuie să stea separați, dar nevoia de a sta unul lângă celălalt este mai rea ca un drog. Mă uit fascinată la piesa de teatru din fața mea și îmi dau lacrimile când văd cât de multe poți să sacrifici pentru iubire. Nu știu cum să-i mulțumesc lui Alex pentru această surpriză. Pot spune cu mâna pe inimă că mi-a făcut cea mai frumoasă surpriză de ziua mea de naștere și îi sunt recunoscătoare pentru asta. Pe tot parcursul scenetei, Alex e aproape de mine și se poartă drăgăstos. Îmi ia mâna într-a lui, mă mângâie, mă ține în brațe și îmi sărută ușor creștetul capului. Scena când Romeo descoperă că Julieta a murit, iar pregătirile de nuntă s-au transformat în pregătiri pentru înmormântare, mă emoționează până la lacrimi. Alex îmi șterge cu grijă lacrimile și mă sărută ușor pe obraz.

-Nu trebuie să plângi, nu vreau să te mai văd vreodată plângând. Ai ochii prea frumoși ca să fie în lacrimi. spune în timp ce-mi mângâie obrazul.

 Fețele noaste sunt la doar câțiva centimetri depărtate, iar noi parcă suntem pierduți și uităm de absolut tot. Suntem numai noi doi și nimeni altcineva. Mă las purtată de val și de magia care ne-a cuprins și în următoarea secundă îmi simt buzele lipide de ale lui. Nu cred că aș putea descrie vreodată în cuvinte ce simt acum. Buzele lui care îmi dezmiardă și îmi mângâie ușor buzele mele. Acele mii de emoții adunate la un loc și în același timp frica de neștiință. Aș sta așa toată ziua și toată noaptea. Să-l simt alături de mine pe Alex, să mă simt protejată, în sfârșit să mă simt iubită, să știu că am pe cineva lângă mine pe care îl iubesc al naibii de mult. Lipsa de aer ne obligă să ne despărțim și deja simt cum sunt incompletă fără atingerea lui. Mă uit la Alex care are un zâmbet mândru pe față și simt cum din nou, pentru a doua oară pe ziua de azi, mă fac mai roșie decât un rac. Îmi îngrop fața în scobitura gâtului lui și aud pe fundal aplauze. Îi simt buzele cum îmi ating ușor părul și mâna lui care îmi mângâie spatele. 

-Chiar dacă această poveste a avut un final trist, noi putem schimba asta. Putem să trecem împreună peste toate probleme care ne întâmpină și să trăim fericiți până la adânci bătrâneți pentru că un lucru e sigur, dragostea învinge mereu!

______________

 Hei, chiar sunt curioasă ce părere aveți despre carte. Love you <3