Dependentă

Capitolul 9

   Undeva în sufletul meu e speranța că acea persoană care mă ține de mână și care a venit după mine este el, că măcar unu la sută îi pasă de mine. Toate speranțele mi se năruie atunci când simt niște unghii cu gel cum îmi străpung pielea și o voce pițigăiată îmi zgârie timpanul.

-Ce te uiți așa la iubitul meu? Știu că vrei unul ca el, dar du-te la tocilarii tăi pentru că nu ai nicio șansă la unul ca el. Mai bine spus, nu ai vreo șansă la niciun băiat! vocea brunetei care acum câteva minute era ocupată să-i exploreze gura lui Alex, mă calcă pe nervi. Nu mai ai voie să te uiți la o priveliște? 

 Mă întorc nervoasă la ea și îmi trag mâna dintr-a mana ei pentru că deja mă doare și cred că o să rămân cu niște semne la cât și-a băgat ghiarele în mâna mea. Acum că o văd mai bine de aproape, realizez câte kilograme de fond de ten are și că e din cap până în picioare numai plastic și operații estetice. 

-Mai ai și o față de miorlăită, ar fi cauzul să faci mai repede niște pași că încep să mă doară ochii când mă uit la felul cum arați. spune și își pune mâinile în sold, în timp ce se uită cu o privire superioară la mine. Cine se crede?

-Măcar asta e fața mea naturală. ii zic destul de calmă și văd cum începe să se înfurie. 

 Vrea să-mi dea o palmă, dar este oprită de Alex care îi prinde mâna. Se uită nervos la ea și o apucă de păr, după care îi dă capul pe spate.

-Pentru ceea ce ai zis, jur că mă ocup personal de tine. Nu ai fost iubita mea, nu ești și nici nu vei fi vreodată pentru că îmi e scârbă de femei ca tine. De fapt, nu te mai poți numi femeie, acum ești doar un plastic umblător pe care voiam doar să-l fut și atât. După ceea ce ai zis, mi s-a făcut și mai tare scârbă gândindu-mă că m-as putea culca cu tine. Mai degrabă mi-o trag cu o păpușă gonflabilă că nu e mare diferență între ea și tine. Ai două secunde să dispari din fața mea ca să nu ramai fără silicoanele astea pe care le ai băgate până și în cap în loc de creier. Dispari! spune Alex accentuând fiecare cuvânt. Vocea lui mă sperie și nu l-am mai văzut atât de nervos vreodată, dar bruneta din fața mea, în schimb pare la fel de calmă și continuă să mestece guma pe care o are.

-Eh, oricum nu credeam că o să mi-o tragi bine. spune la fel de liniștită și face un balon din gumă.

-Poți să stai liniștită, te satisfăceam mult mai bine decât toate vibratoarele tale la un loc. Și știu că nu sunt puține. Eu zic că ar fi cazul să încetezi pentru că nu sunt responsabil de faptele mele. Nu știu dacă ai văzut fața diavolului, dar sunt sigur că o să o vezi în curând. 

 Alex se duce și îi spune ceva la ureche după care bruneta pleacă speriată, mâncând pământul. Ce i-a spus de a fugit așa? Alex își întoarce atenția spre mine și vine în fața mea.

-La mulți ani, puștoaico! spune și mă pupă pe obraz. 

 Se suie pe motocicleta lui și pleacă lăsându-mă pe mine confuză. De unde știa că e ziua mea? Încep să cred din ce în ce mai mult că Alex e cel care mi-a adus coșul de crini împreună cu biletul, dar nu prea are sens. Biletul era scris cu pasiune, iar el acum părea indiferent. Fără să-mi dau seama, timpul a trecut pe lângă mine și s-a sunat de intrare deja de 20 de minute. Nu am ore importante azi și chiar dacă până acum nu a fost o zi de naștere prea plăcută, îmi doresc să fie de acum în colo. Plec acasă și mă duc glonț în camera mea. Fac repede un duș și mă pun în pat alături de un bol cu pop corn și îmi iau laptop-ul în brațe. Încep să mă uit la un serial și devin din ce în ce mai captată de el. Știu că pare ciudat, dar așa mă relaxez eu și vreau ca măcar de ziua mea să fiu relaxată chiar dacă trece ca o zi neînsemnată. Aud brusc o bătaie în geam și când mă întorc dau de Alex care mai are puțin și o să cadă. Deschid repede geamul, iar el intră pe el în cameră și mă ia în brațe.

-Ce naiba cauți aici? Nu te-ai gândit că poate o să cazi și o să-ți pui viața în pericol? încep să-l cert, dar el se uită la mine și zâmbește. Scoate din buzunarul de la geaca de piele o cutie roșie din catifea pe care mi-o întinde și îmi mai oferă o îmbrățișare după care se întinde pe pat. Deschid cutia și văd înauntru ei o brațară superba din argint. La naiba, e așa de drăguță! Mă uit întrebător la el, dar și mirată. Se ridică de pe pat și îmi pune brățara la mână. Nu credeam că se pricepe așa de bine să pună o brățară. 

-Sper că-ți place cadoul de ziua ta. spune și se uită profund în ochi mei.

-Alex, dar nu trebuia. Noi nici măcar nu ne înțelegem.

-Știu, dar putem schimba asta. Chiar vreau să schimb asta. spune și se aproprie din ce în ce mai mult de mine. Privirea lui i-a rămas blocată pe buzele mele și a mea pe ale lui. Ne apropriem unul de altul și când buzele noastre mai au un pic și se ating îmi întorc capul într-o parte. Buzele lui îmi ating obrazul și imediat se uită nedumerit la mine. Simt cum obraji mi se fac roși și îl iau în brațe. Îmi ascund fața în pieptul lui și sper să nu vadă că m-am făcut roșie ca racul. Mă strânge tare în brațe și mă pupă ușor pe creștetul capului.

-Am o idee. Pune mâna și îmbracă-te!