Dependentă

Capitolul 2

   Mă las pe patul moale în timp ce tu îmi săruți buzele cu sălbăticiune. Cobori cu săruturile spre gâtul meu și simt cum muști pe alocuri. Îmi unduiesc soldurile din cauza plăcerii provocate doar de tine, iar tu profiți de ocazie ca să-mi desfaci sutienul.

-Amalia Ulmar, trezește-te în clipa asta! Țipatul isteric al mamei mă trezește din vis. Îmi deschid ochii și îmi văd părinții în fața patului meu. La naiba, dacă privirea ar putea ucide eram de mult moartă. Mă ridic în fund și aștept morala mamei pentru ce s-a întâmplat ieri.

-Să-i torni directoarei cafeaua în cap? Ai avut mare noroc că nu te-a exmatriculat și doar te-a suspendat pentru o săptămână. Unde ți-e mintea? Cum ai putut face așa ceva? o aud pe mama urlând și gesticulând dramatic.

Mă uit plictisită la ea și aștept ca să termine cu țipetele. Mă uit la tata și văd în ochii lui dezamăgire și tristețe. Îmi las capul în jos pentru că nu mă pot uita în ochii lui. Cu mama e altfel, ea de obicei urlă, îmi ține morală și gata, se întoarce la serviciul ei, dar tata... Cu tata e diferit, știe când mi-e rău, când am moralul la pământ sau când pur și simplu nu-s în apele mele. Chiar dacă nu e tatăl meu, m-am apropriat al naibii de mult de el și simt că mă înțelege, că nu mă judecă pentru deciziile mele greșite.

-Dragă, lasă-mă te rog pe mine să vorbesc cu ea. spune tata, iar mama oftează și părăsește camera. Tata se pune lângă mine în pat și mă mângâie pe creștetul capului.

-Puștoaico, ia spune-mi, ești la menstruație? îmi spune tata destul de calm în timp ce eu mă uit șocată la el.

-Tată!...

-Știu, știu, sunt chestii intime de femei, dar mai știu și eu câte ceva despre asta. Știu că e greu pentru voi, stres, dureri și din cauza asta unele femei mai au, să zicem, ieșiri necontrolate. Ce s-a întâmplat? Tu erai o fire blândă, nu te credeam în stare de așa ceva.

-Mi-e greu aici. N-am reușit să-mi fac niciun prieten. Toți mă numesc o tocilară și sunt marginalizată. M-am săturat, vreau o schimbare! Vreau să fiu și eu integrată în grupurile de adolescenți, să nu mai fiu singură. Ieri un băiat a încercat să facă cunoștință cu mine, iar eu ce am făcut? Am stricat totul! spun și las o lacrimă să curgă pe obraz. Tata mă strânge în brațe, iar eu las lacrimile să-și facă de cap. Stăm așa îmbrățișați timp de câteva minute bune. Mă calmez în brațele lui și mă liniștește atunci când mă sărută părintește pe frunte.

-Și.. Era o bunăciune băiatul? sparge tata liniștea, făcându-mă să zâmbesc.

-Hmm, putem spune că da.

-Scumpo, te rog sa ții minte un lucru. îmi zice și se ridică în picioare. Scotocește prin buzunare și scoate un pliculeț argintiu pe care mi-l întinde. Îl iau în mână și observ că este un prezervativ. Mă uit din nou la tata șocată, dar el este la fel de calm.

- În caz de ceva, să fii protejată. Ai 17 ani, n-ai de ce să te rușinezi. David mă punea de la 14 ani sa-i iau prezervative.

- Și tu cum de ai unul prin buzunare?

-Doar n-ai vreau un frățior sau o surioară, nu?

-Ai dreptate, chiar nu-mi trebuie. David îmi e suficient. spun și amândoi începem să râdem. Tata mă pupă încă o dată părintește pe frunte și pleacă din cameră lăsându-mă singură. 

 E ora 8 jumătate, dar ținând cont că sunt suspendată zilele astea de la școală, nu mă obosesc să mă pregătesc. Pun pliculețul pe noptieră și îmi iau laptop-ul. Încep să mă uit la un film de dragoste, dar și de comedie. 

-Nu o părăsi, tâmpitule! Are nevoie de tine. tip și arunc perna în monitorul laptop-ului. La naiba, de ce băieții trebuie să fie atât de proști? Le e greu să-și folosească creierul ăla? Era clar că îl iubește, dar el cum e prost , logic că nu-și dă seama.

 Ma trântesc în pat și îmi bag capul intre perne. Stau așa câteva secunde până când aud o voce necunoscută mie.

-Baby, dacă țipi așa pentru un film, sunt curios cum o să țipi când ești sub mine.

Mă întorc speriată și observ un băiat pe care nu l-am mai văzut vreodată , stând sprijinit de tocul ușii. Înalt, brunet, cu ochii negri și piercing în buză, pare un badboy, dar are un aer misterios care îmi inspiră o stare ciudată. Cine dracu e ăsta la mine în cameră?

-Cine ești și ce cauți în camera mea? îl întreb destul de autoritară și mă ridic din pat.

-Ah, de ce te-ai ridicat? Aveam o priveliște așa de frumoasă spre fundul tău, dar lasă, nu-i nimic, îți pot admira mai bine sâni. îmi zice tipul în timp ce se trântește fără niciun stres în pat. Cine naiba se crede? Îmi iau un hanorac ca să-mi acopăr sânii și mă întorc nervoasă la individul din fața mea, care începe să mă calce pe nervi.

-Habar n-am cine naiba ești, dar dispari mai repede din camera mea!

-Și dacă nu, ce? Spune în timp ce se ridică din pat și vine spre mine. Înaintează spre mine și cu fiecare pas pe care îl face, eu mă dau cu un pas înapoi. Ajung lipită de perete, iar mâinile lui sunt deoparte și de-alta a capului meu. Îi simt respirația pe buzele mele, privirea lui îmi analizează fiecare trăsătură a feței. Încep să tremur, dar o ciudată senzație de siguranță mă face să nu-mi mai fie frică de ce se va întâmpla.

-Cine ești?

-Alex... Alex Black!