Dependentă

Capitolul 6

 Alex stă blocat în pragul ușii, holbându-se la mine. Îmi acopăr corpul cu prosopul, dar și ăsta e prea mic. 

-Alex, ieși din cameră! spun, dar până și vocea mi-a înghețat.

  Închide ușa și se îndreaptă cu pași apăsați spre mine. În nici 2 secunde e în fața mea și mă izbește de peretele din spatele meu. Prosopul îmi cade pe jos și eu stau înlemnită în fața lui. La naiba, ce vrea să-mi facă?

-Nu pot să înțeleg și nici nu o să înțeleg! Ce dracu îmi faci? De ce atunci când te văd nu mă pot abține să-ți simt buzele, pielea ta, felul cum gemi. Nu înțeleg ce dracu mi-ai făcut, dar trebuie să te am! spune și vrea să mă sărute, dar îmi ridic genunchiul și îl lovesc fix în zona lui sensibilă.

 Iau halatul de pe pat și fug din cameră. Îl aud pe Alex înjurând, dar nu-mi pasă. Ce naiba caută el aici? Și de ce trebuia să intre fix când eram în lenjerie? Mă lovesc de un corp tare din fața mea și constat fericită că este Ștefan.

-De ce alergi? Ai pățit ceva?

-M-am trezit cu un băiat peste mine în cameră. spun în șoaptă, dar el tot mă aude.

 Ștefan oftează și mă ia mână. Mergem amândoi pe hol până ajungem în fața ușii camerei lui. Ștefan intră primul în cameră, iar după el intru și eu, unde îl văd pe Alex stând în pat și ținându-se de prețiosul său prieten.

-Amalia, el e Alex, fratele meu. Alex, ea e Amalia, o colegă de școală. spune Ștefan destul de calm și eu cu Alex ne uităm mirați unul la altul. 

-Cum adică fratele tău? spun, citindu-se mirarea din vocea mea.

-Adică avem aceeași părinți. zice, uitându-se la mine confuz.

  Chiar când credeam că totul o să fie normal a trebuit să primesc altă palmă direct în față și una foarte dureroasă. Cum naiba sunt ăștia doi frați?

-Bună, sunt Amalia. spun și mă îndrept spre el, prefăcându-mă că nu-l cunosc și că e prima oară când îl văd. 

 Alex se uită și mai șocat ca înainte și nu înțelege de ce mă prefac că nu-l cunosc. Sincer, nici eu nu știu de ce mă comport așa, doar că poate așa o putem lua de la început și să uităm tot ce s-a întâmplat. 

-Alex.. Alex Black! spune el la fel ca prima dată, când ne-am cunoscut.

 Pleacă din cameră și rămân numai eu cu Ștefan. 

-Te las să te schimbi. Cheia e în ușă, de data asta te poți schimba liniștită. îmi zice Ștefan și părăsește camera, iar eu închid ușa în urma lui.

 De data asta mă pot schimba și eu liniștită. Îmi dau halatul jos și îmi iau hainele curate pe care mi le-a dat Ștefan. Mă îmbrac repede și încep să-mi pieptăn părul ca să mă aranjez cât mai repede și să plec o dată din casa asta. De ce trebuia să mi se strice ziua? Chiar dacă la început a fost stricată tot de Alex, Ștefan m-a făcut să mă simt mult mai bine și acum a venit din nou Alex. Nu înțeleg de ce a apărut în viața mea, dar vreau să plece cât mai repede.

 Ies din cameră și mă îndrept spre hol ca să plec odată, dar nu pot pleca fără să vorbesc cu Ștefan. Îl vad că iese dintr-o cameră și cred că e baia, pentru că la naiba are doar un prosop în jurul taliei. Îmi pun mâna la ochi și mă întorc cu spatele. 

-Ăm, scuze... Mă îmbrac acum, nu știam că ai ieșit din cameră. spune vizibil rușinat și aud cum fuge spre camera lui.

  Îl aștept pe hol în jur de 5 minute și îl văd ieșind din cameră îmbrăcat și cu cheile de la mașină în mână.

-Haide, spune și mă ia de mână.

-Dar merg singură până acasă. Voiam să-mi iau la revedere de la tine și să-ți mulțumesc pentru haine. O să ți le dau mâine. spun și îl pup de obraz.

   Ștefan îmi zâmbește foarte dulce, iar eu roșesc și dau să plec, dar el mă prinde de mână.

-Nu, te duc eu acasă și așa rămâne. spune ferm și mă ia de mână. 

  Tot drumul nu spunem amândoi nimic și simt tăcerea asta așa de apăsătoare. Ajungem în fața casei mele și ne uităm unul la altul fără să spunem ceva.

 -Mulțumesc, pa! spun repede încât nici nu înțelege ce spun și la fel de repede ies din mașină.

 Intru în casă și mă uit pe geam. Văd că mașina lu' Ștefan încă mai e acolo, dar într-un final pleacă și eu mă duc la bucătărie pentru că eram moartă de foame.

  Intru și îmi văd părinții, amândoi stând pe scaun și cu capul în pământ. 

-S-a întâmplat ceva? spun și mă sperii când observ că mama plânge și tata oftează zgomotos.

-De parcă n-ai știi. îmi spune mama și se uită la mine cu o față dezamăgită.

-Amalia, du-te în camera ta. spune tata și pot vedea că și el este dezamăgit.

  Urc sus în cameră și încep să fiu îngrijorată. Ce au pățit ai mei? Au mai fost situații dificile, dar am trecut peste cu ajutorul alor mei. Nu i-am mai văzut în starea asta și chiar sunt neliniștită. Intru în cameră și îl văd pe David, stând pe pat în aceeași stare ca și ai mei. Ce naiba s-a întâmplat de sunt toți în starea asta?

-David, ce s-a întâmplat? îl întreb pe fratele meu, dar degeaba pentru că nu mă bagă în seamă.

 Mă trântesc lângă el în pat și îmi flutur mâna în fața lui, dar fără vrun rezultat. Mă uit mai bine la el și observ că a plâns, iar acum se abține să nu plângă. Ce naiba s-a putut întâmpla?

-David, jur că te pocnesc! Ce naiba s-a întâmplat de aveți cu toții starea asta?

-Ai noștri au aflat că sunt gay..