Volumul 1: Te-am Găsit, dar Te-am Pierdut

Capitolul 1

   Eu sunt o fata obișnuită care tocmai am absolvit clasele gimnaziale cu brio. Ieri am pus pentru prima data piciorul în liceu. Noua diriginta este o domnișoară tânără,cu o înălțime media, ochi căprui închiși, pătrunzători și foarte sinceri, iar buzele au culoarea de un roz precum a celui mai fin trandafir. Aceasta își încuraja elevii,pe noi, mai exact prima generație,cu un discurs inspirațional, noi,copii o ascultăm cu multa atenție, sclipindune ochii de curiozitate și nerăbdare de a explora noua noastră "casa" pentru următorii ani.

După o lista bine pregătită cu mult înaintea întâlnirii cu elevii, doamna diriginta ne numește pe fiecare pentru a face cunoștință și pentru a ne înmâna manualele.

Eu mă îndrept spre dulapul meu cel nou cu stângăcie. Copii din ultimul an,care erau deja obișnuiți cu locurile prin liceu și cu nou veniți din fiecare an,au uitat că și ei au fost cândva "boboci". O gașca de băieți având ca sef pe cel mai dur din școală mă văd ca prima lor victima din acest an. Un băiat cu parul saten închis și cu ochii verzi ca de smarald mă ochește ca pe o căprioară la păscut,așa că se apropie de mine și mi-a făcut o piedica părând că a fost un accident. Trece nepăsător pe langa mine, eu care mi-am împrăștiat toate cărțile, nespunând nimic doar uitandu-se la ceilalți din gașca cum îl încurajau. Totul întâmplându-se atât de repede încât eu nici nu mi-am dat seama ce s-a întâmplat.

Un băiat înalt, cu parul ca de abanos și cu ochi albaștri azurii, îmi întinse o mana galant și mă ajută sa ma ridic iar mai apoi mi-a ridicat cărțile cu o iuțime uimitoare. In fundal se aude clopoțelul,acesta pleacă. După ce îmi întinde cărțile cu un zâmbet fermecător,iar eu nu am apucat nici macar sa ii mulțumesc băiatului misterios.

#Pauza#

Ceilalți colegi au ieșit și s-au împrăștiat, unul la baie altul afara și tot aşa.Eu stăteam în ușă și ma uitam la el. După ce au ieșiți toți colegii eu m-am apropiat iar el ma întrebat:

??: Care este numele tău?
Eu: Cum sa îți răspund daca nu știu cine ești!

Spun rușinoasă.Acesta se uita uimit la mine nu știu de ce.Nu a mai stat mult pe gânduri și mi-a zis:

??:Ai dreptate, să ma prezint, eu mă numesc Albert, am 18 ani și sunt in clasa a-Xll-a A. Acum tu.
Eu:Eu ma numesc Emily, am 15 ani și sunt in clasa a-lX-a A.
Albert: Câte ore ai astăzi?

Să îi spun adevărul sau nu, minciuna adevăr?Până la urma îi spun:

Eu:Am 6 ore toată săptămână adică mai am 2 ore.

Am ales sa îi spun adevărul.

Albert: Şi eu la fel, toată săptămâna,poate, daca vrei sa te conduc acasă!
Eu:Da,sigur, de ce nu?

Proastă-o proastă-o! Cum să spui asta! Adică un necunoscut sa te conducă acasa? Ai 5 ani? Proastă​-o! Proastă-o!

Albert: Unde stai?
Eu:Pe strada la muzeu.
Albert: Ce număr?
Eu: 234. Dar tu unde stai?

Iar dai dovada de o prostime ne mai întâlnită! Cum sa întrebi asta? Proastă​-o! Idioata​-o!

Albert: După vreo cinci colțuri. Peste drum de benzinărie nr.349. Până ajung eu acasă o sa ma doară picioarele!
Eu:Ha ha!

Când a spus asta nu îmi mai era ruşine.Se suna. Exact când mă relaxasem și eu! Noi pleacăm în clasele noastre.

A cincea pauză, niște dobitoci m-au încolțit și tot mă aruncau dintr-o parte in alta.Vine Albert bate din degete și ei pleacă.

Albert: Ești bine?
Eu: Da, mulțumesc!

Albert mă ajuta sa ma ridic și ma însoțește până la clasa mea exact înainte sa se sune.

Ultima pauza merg in spre dulapul meu când îl vad pe Albert cum îmbrățișează o alta fata putin mai înaltă decât mine cu ochi albaștri, parul blond și frumoasa la vedere. Fug. Albert ma vede și vine după mine și încearcă sa îi spună:

Albert: Fata a ceea e .......
Nu îl las sa termine.
Eu: Nu îmi pasa! Și îi fac o piedica iar el cade, apoi mai spun :

Eu: Nu am nevoie de tine, pot sa am singură de grija!

Şi  alerg in spre casă cu ochi înlăcrimați. De ce plângi? Hă? Ți-a zis că te place? Erați cuplu și te-a înșelat? Dar,mai important, îl plac? Adică de ce te plângi? El a vrut să fiți prieteni, nimic mai mult! De ce trebuia sa ma ajute, sa îmi ridice cărțile? Eu nu i-am cerut asta, el a vrut, şi are o prietena! Fata aceea avea o punga de cadou, cred că el ia dat-o! Am mai văzut băieți ca ăştea dar ma gândeam că el e alt fel! Am fost o naiva, o proastă!! Ori și cum nu trebuia sa am încredere în el ca e doar un strain! E de fapt vina mea!
Atunci cand am ridicat capul l-am văzut pe Albert care mă aştepta în fața porți. E vreo scurtătură? Cum a ajuns înainte?  Albert a început sa îmi spună:

Albert:Fata aceea e... Iar nu îl las  sa zică mai mult și spun:
Eu:Pleaca!

Și îl las cu ochi in soare și plec in casa.
A doua zi de chin, a scuzați-ma de şcoală. Eu îmbrăcată cu niste blugi albaștri, cu talie înaltă,și putin rupți la genunchi, cu o bluza alba simpla cu cuvintele scrise pe piept „Smile", un hanorac albastru lejer, in picioare adidași albi și cu o geanta neagra. Vreau să plec la şcoală, bine dispusă. Dar planurile mele sunt distruse când îl vad pe Albert.

Eu: Ai stat toată noaptea? Albert nepăsător nu mă baga în seama întrebarea și spune:
Albert:Fata acea e s... Eu încăpățânată iar nu îl lăsa sa spună tot.
Eu: Nu îmi pasa!
Albert: Bine atunci ca înainte?
Eu: Nu!

Eu pleac.Albert după mine. El tot încearcă sa îmi spună ceva dar  tot îi tai cuvântul. Și până la urma el spune:

Albert: De ce ma stresez? Pa!

(Dar Albert se gândea că o să o facă sa se împace cu el or ce ar fi.)

Eu:Pa!

Pleacăm fiecare pe o margina de drum. Până trece un om pe acolo cu bicicleta și ne spune:

??:Nu trebuie sa îmi acordați atâta loc, iubitorilor! Apoi eu îi spun repede:
Eu:Nu suntem iubiți!
??: Ar trebui.

Și pleacă mai departe. (Acel om nu era unul oare care era un unchi de al lui Albert. El l-a rugat sa spună asta sa vadă cum reacționează Emily.)

Ne uitam unul la altul ciudat. La şcoală nu vorbim nici nu îl  privesc şi în timpul acesta eu îmi fac doua prietene și un amic care se numesc : Cristina (cea amuzantă) Anca (cea mai buna prietena) și Alexandru/ Alex. Eu cred că din cauza lui Albert nu mi-am făcut prieteni.Dupa ore eu cu noi mei prieteni mergem la un restaurant drăguț. Ne aşeazăm la o masa din colt,am comandat. Am mai stat putin și normal că a venit Albert.

1200 de cuvinte

Sa se știe că este prima mea carte și nu cred că va fi foarte vizionată, dar na!

🔺❗ Atenție!! ❗
Cartea are greșeli gramaticale și nu cred că voi posta foarte des.

Sper să dați vot- dacă vă place și comm- daca vreți NEXT!

Va pup!😘 Și ne vedem la capitolul următor! ☀