Kosem

Partea 2 Ep 2

  Ahmet este înștiințat de către Derviș că a fost adusă o ghicitoare ca să afle dacă-l va găsi pe Mustafa. Bătrâna cere voie să ia mâna sultanului între palmele ei, apoi spune că prințul se va întoarce, cu siguranță se va întoarce, dar nori negri se vor abate asupra tronului lui Ahmet, iar Mustafa într-o zi va domni. Derviș pune gardienii s-o scoată imediat afară pe ghicitoare sfătuindu-l pe Ahmet să nu creadă minciunile ei. În scurt timp Șahin o reperează pe Halime într-o piață, cu pașa care a ajutat-o, cu Mustafa și cu fiica ei. Toți sunt aduși la palat sub escortă, în fața lui Ahmet, și Halime cu Mustafa sunt închiși. Acel pașă credincios sultanei Halime este executat, în ciuda rugăminților lui de a fi iertat. Mai târziu Ahmet îl pune pe Șahin să spună ce dorește de la el pentru că a găsit-o pe Halime, dar acesta este precaut și spune că va avea la un moment dat ceva de cerut, și dacă sultanului i se va părea potrivit, o să-i dea, iar dacă nu, nu. 

  Anastasia este chemată la Safyie care o întreabă de ce halvetul ei cu Ahmet nu s-a îndeplinit. Sultana o avertizează pe Anastasia că scopul nu este iubirea, ci moștenitorii. Anastasia îi povestește că au stat de vorbă până când au adormit unul lângă celălalt. [Într-adevăr, Ahmet i-a citit poezii în italiană Anastasiei și au stat de vorbă, apoi i-a spus că nu se atinge de ea decât atunci când va fi pregătită și își va dori și ea lucrul ăsta.] Sultana conchide că nepotul ei e cam necopt pentru a avea copii. Anastasia din nou îi vorbește în italiană și îi cere s-o elibereze și s-o lase să meargă acasă. În seara următoare este trimisă din nou Mahfiruz la halvet, dar ca și data trecută, Ahmet n-o place și o trimite înapoi în harem, unde iarăși plânge pe ascuns. Dimineața, ea se laudă că este obosită, pentru că sultanul, fiind tânăr, au făcut dragoste toată noaptea, apoi se uită triumfătoare la Anastasia care este geloasă. După câteva momente de gândire, Anastasia spune că Mahfiruz minte, pentru că ea a văzut-o venind devreme și apoi plângând în pernă. Cele două încep să se bată, iar Anastasia, naivă, spune despre Ahmet că este un tiran și un om crud. Când apar acolo șefa haremului, Dudu, și Bulbul aga, le iau pe fete și le duc la Handan, iar Mahfiruz o pârăște pe Anastasia cu ceea ce a spus despre sultan, astfel că este trimisă la închisoare, într-o celulă fără ferestre, doar cu o torță în mână. 

  Ahmet hotărăște să-l execute pe Mustafa, dar crede că are nevoie de acordul șeicului de Islam pentru asta. Apoi citește și el în Sharia că asta e tradiția și că singurul factor de decizie în privința execuției fraților lui este el însuși. Însă primește de la șeic mesajul că nu este bine să-și execute fratele, dat fiind că nu are moștenitori, deocamdată. În acest răspuns el vede influența bunicii lui, Safiye, care nu vrea ca Mustafa să fie executat. Drept urmare, o cheamă pe Safiye la el și îi comunică decizia de a o exila la palatul vechi, după care poruncește ca Mustafa să fie executat după rugăciunea de noapte. Seara, după ce plantase iasomie în grădina în care se întâlnise cu Anastasia prima dată, cere să-i fie adusă la halvet. Dar Anastasia pune o fâșie din rochia ei în torță, pentru că se stingea, însă procedând astfel, bucata de material scoate fum și Anastasia cade jos, rămânând fără oxigen. I se pare că vede o lumină din cer mărindu-se și apoi parcă plutește spre acea lumină, iar la urmă se profilează chipul lui Ahmet în fața ei și se trezește în grădina lui, pe pietre, tușind. Sultanul o ține în brațe și o ajută să-și revină. 

  Ora rugăciunii de noapte se apropie, iar cerul se întunecă deodată și prinde a tuna. Ahmet o lasă pe Anastasia lângă iasomie și face câțiva pași către bolta care dă spre mare. La subsol, Halime vede sfoara din mâinile călăilor veniți să îndeplinească porunca sultanului și începe să țipe. Ahmet se uită către norii întunecați și vede spiritul fratelui său Mahmut care se uită cu reproș la el. Rugăciunea este pe sfârșite, Halime plânge iar călăul pune sfoara la gâtul lui Mustafa. Ahmet o lasă pe Anastasia singură și aleargă spre celulele unde se află Mustafa și Halime, strigând să se oprească execuția, apoi își îmbrățișează fratele care plânge speriat.

 După ce este eliberată și Halime, sultanul o amenință că este ultima oară când se răzgândește, dar dacă mai face vreo greșeală, pe ea o va executa.

  Safiye se pregătește să plece la palatul vechi, promițând răzbunare pentru această îndrăzneală.