A doua zi, în piață, Mehmet ajunge la un negustor care îl lasă să intre într-o încăpere care are ușa acoperită de un covor. Înăuntru îl așteaptă sultana Fahriye (fiică a sultanei Safiye), de care Mehmet este îndrăgostit. El îi dăruiește un colier pe care i-l pune la gât apoi ea îi spune că trebuie să se despartă, pentru că relația lor nu are viitor, iar dacă află cineva ceva, amândoi vor fi executați. Însă când iese afară, Șahin îl așteaptă și îl întreabă dacă s-a întâlnit cu sultana Fahriye. La palat, Anastasia e chemată de Safiye s-o ajute să scrie o scrisoare în italiană către Maria de Medicci. Safiye observă că Handan îi trimite în fiecare seară o altă cadînă lui Ahmet (ca să grăbească venirea pe lume a unui moștenitor), lucru cu care este de acord, în ciuda faptului că n-o suportă pe nora ei și complotează împotrivă. Mai târziu, înainte de ivirea zorilor, Ahmet o cheamă la el pe Anastasia care se teme, crezând că acesta o va pedepsi pentru că a vrut să evadeze, dar el o duce pe terasă și îi arată Istanbulul, îi spune că dacă vrea să vadă orașul, vor ieși împreună și că dacă va iubi acest oraș, va fi al ei. Căci totul este al lui, el este stăpânul peste tot ce se vede, iar el îi aparține ei, deci totul este al ei. Anastasia răspunde că nu este așa, că sunt atâtea fete care-l vor, iar el spune că important e pe cine vrea el, nu cine-l vrea.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Sultana Safiye se plimbă cu marele vizir prin grădini și discută despre taxele strânse din Egipt și despre cum a tocmit el o corabie de pirați, așa cum i-a cerut sultana, și acum banii sunt la el, dar o să le dea drumul la porunca sultanei. Ea îi spune că a făcut foarte bine și că în ziua următoare vor avea de trecut printr-o situație critică, dar de ea va depinde cine se salvează și cine nu. Handan află de la un anume Mustafa aga că dările din Egipt n-au venit încă, iar ea se arată îngrijorată. Mustafa discută apoi cu Derviș, care după ce vizirul spune ce știe el, acesta și dă seama că marele vizir, Yavuz este loial sultanei Safiye. Când i se spune și lui Ahmet că taxele au intrat în posesia unor pirați, fiind conștient că dacă nu va plăti prima de înscăunare armatei, va avea mari probleme, hotărăște că trebuie să meargă neanunțat la barăcile gărzilor de ieniceri ai palatului. Înainte de asta, sultanul își amintește că nu l-a mai văzut de multe zile pe medicul palatului și ar vrea să-l întrebe din nou despre cum a murit tatăl lui, Mehmet al III-lea. Derviș o sfătuiește pe Handan să-i spună lui Ahmet că este periculos să meargă la barăcile ienicerilor pentru că dușmanii pândesc din toate părțile, dar ea nu ascultă sfatul consilierului. Andro/Iskender poartă mereu cu el panglica dăruită de Anastasia când s-au întâlnit în pădure, iar Davut își dă seama de la cine este și că e foarte prețioasă pentru el și i-o fură. Iskender își caută prețiosul dar și chiar când Ahmet venise în curte și le vorbea colegilor săi, el, neatent, sigur că Davut i-a furat panglica, se duce la el și se iau la bătaie. Ahmet când vede așa ceva, poruncește să se deschidă mica arenă din mijlocul curții și îl provoacă pe Iskender la duel. Acesta duelează bine, dar se lasă oarecum învins, pentru că nu putea să-l bată pe sultan. Dar Davut îi flutură panglica furată și el se enervează cumplit, apoi se năpustește asupra lui Ahmet cu furie punându-l la pământ din câteva pase. Sultanul îl pălmuiește apoi Iskender este trimis la beci.
