#3

4.9K 122 1
                                    

Rose inghiti in sec holbandu-se nedumerita la Dean si doar inceputul unui mic zambet o facuse sa revina la realitate.Isi apropie ceasca de buze si incepu sa bea putin pentru a se salva de la momentul rusinos pe care , probabil , il crease.

"Ce toanta probabil ca arat" isi spuse ea in timp ce isi feri ochii de privirea staruitoare a prietenului sau. I se parea ei sau observase o licarire de tachinare ? 

Un lucru era totusi sigur: nu avea de gand sa raspunda la intrebarea lui. Asa ca se grabi sa schimbe subiectul inainte ca tacerea sa devina apasatoare.

-Spune-mi mai multe despre campus. Sunt mai mult decat interesata de oamenii pe care urmeaza sa ii intalnesc acolo. incepu ea cu un glas tremurand.

Dean nu incetase din a-i urmari fiecare miscare , fiecare gest , fiecare respiratie. Iar ea se balbaia precum un copil de gradinita care isi uitase replicile. O sa aiba timp sa se urasca pentru timiditatea ei imediat cum va intra in casa. Acum insa trebuia sa dea dovada de incredere de sine si maturitate. Ultimul lucru pe care Rose si-l dorea era ca Dean sa o considere acelasi copil pe care il vedea aproape zilnic jucandu-se cu sora lui mai mica.

Trebuia sa ia inca o gura de ceai. Nu suporta gandul sa ramana iar in umbra si sa il admire. Zilele in care era doar o fetita s-au sfarsit iar acum , dupa ce luptase sa ajunga aici , nu putea sa o dea in bara.

Nu avea idee ce isi dorea. Rose nu isi permitea nici sa viseze ca Dean avea sa o vada ca pe mai mult decat o prietena. 

Isi indrepta pe furis ochii inspre el. Nu o mai privea , atentia lui fiind acum spre multimea de oameni si masini care vuiau pe strada. 

-Nu sunt multe de spus. Multi mi se par dezgustatori si nu merita sa iti bati capul cu ei. ii raspunse intr-un tarziu , privind-o din nou. Dar domnisoara-studenta-noua se va acomoda cu usurinta printre ceilalti. 

Rose zambi usor  si isi urmari propria reflectie in ceasca.

-Cred ca ai uitat cat de bine ma inteleg cu oamenii...

-Nu , nu am uitat deloc , Rose. 

Auzindu-si numele rostit de vocea lui senzuala , Rose nu putu decat sa isi indrepte iarasi atentia buimacita spre el. De ce? isi repeta in minte , licarul din privirea lui jucand , tachinand.Vru sa ofteze , sa inchida ochii si sa ii ceara sa ii spuna pe nume din nou si din nou. In schimb , zambi cald ca deobicei , ascunzandu-si gandurile.

Dean , in schimb , nu avea sa ii lase un moment de ragaz.Se apropie de ea si stranse incet desenele de pe masa , lasandu-i lui Rose o priveliste minunata spre bratele sale. Dupa ce termina , lua loc in fata ei si ii marturisi cu voce joasa , tainica.

-Totusi am speranta ca o sa fii o fetita buna si toata lumea o sa te indrageasca. Nu-i asa?



Love Me , DaddyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum