Love Me , Daddy

#10

Nopțile pierdute în copilărie urmărind solemn seriile de filme "Fast & Furious" deveniseră motiv de ură pentru propria persoană în cazul lui Rose din momentul în care se înfășură fedeleș cu centura de siguranță a Mercedes-ului lui Isabel și corpul ei fu străbătut de fiorii scrâșniturilor asurzitoare ale roților când mașina o luă din loc. 

Nici melodiile ritmate cât și încurajările prietenei sale cele mai bune nu îi insuflă credință lui Rose în talentul șoferiței sale "personale". Și cu toate acestea... reușiseră să ajungă la facultate fără vreun accident sau sperieturi de moarte. Ba mai mult de atât , când Isabel parcă mașina , simți nevoia de a-și exprima satisfacția prin cuvintele zglobii : "Vezi? Nu a fost atât de rău!" . Dar părea că doar Rose fu singura care deveni ferm convinsă că 5-10 minute ratate dintr-un curs erau apă de ploaie în comparație cu palpitațiile resimțite pe parcursul aventurii in lumea lui Isabel.

Așadar , fără prea multă tragere de inimă , aceasta își sforță picioarele tremurânde și își urmă amica în campus , gâfâind și strângându-și caietele la piept. Cu un astfel de început , Rose abia își putea închipui ce o aștepta în interiorul clădirii , în toiul colectivului vast. Totuși , un lucru era cert : șofatul lui Isabel făcea ca orice alt obstacol să devină insignifiant.

Înghiți în sec în timp ce se strecură alături de frumoasa ei prietenă printre rândurile sălii de curs ce depășea cu mult orice altă sală de clasă în care își petrecuse anii de liceu. Cu gura încă puțin căscată , Rose simți ușoara atingere a mâinii lui Isabel care se strângea în jurul încheieturii sale și o chema să o urmeze înspre un grup de colegi care deja le urmăreau fiecare mișcare amuzați. Probabil că ele erau singurele care pierduseră noțiunea timpului și hotărâseră să întârzie fix din primele zile.

Isabel se aruncă fericită pe locul de lângă un tip înalt și bine făcut care nu se deranjă să aștepte până să își petreacă brațul pe după umerii prietenei sale. Iar acest gest o făcu automat pe fată să îi acorde o palmă jucăușă peste față. Cu siguranță că era același băiat cu care își petrecea timpul și când o sunase zilele astea , medită Rose în timp ce luă loc în stânga lui Isabel și își aranjă lucrurile pe masă. 

Era timpul ca își reia fiecare rolul : Isabel în centrul atenției iar Rose în umbra ei , protectoare ca deobicei. Când își ridică ochii din caiete , fata observă cum în capătul celălalt al sălii , un domn trecut de 40 de ani , îmbrăcat la costum și cu o carte a cărei titlu cu greu îl putea descifra , le fixa cu privirea . Abia abținându-și un mic zâmbet alături de privirea sa caldă și înțelegătoare , profesorul vorbi : 

-Acum că în colțul "caterincă" toți participanții s-au reunit , probabil că ora și prezentările pot continua , mărturisi bărbatul făcând referire directă la locul în care atât Rose cât și Isabel se așezaseră.

Stârnind râsetele întregii încăperi , profesorul își continuă programul în timp ce Rose deja își simți fața arzând de rușine. "Lucrurile chiar nu pot să meargă mai prost astăzi." își spuse ea pe când deschise caietul proaspăt cumpărat și pregătindu-și pixul pentru a nota orice va avea de adăugat profesorul. Dar înainte de a face asta , fata îî aruncă o privire fugitivă prietenei sale care , spre deosebire de ea , nu părea câtuși de puțin deranjată de remarca făcută publică de mai devreme . Din contră , chiar se amuză și ea iar acum doar continua să pălăvrăgească împreună cu restul studenților de pe rândurile din dreptul , fața și spatele ei. "Cu siguranță , unele lucruri nu se schimbă niciodată" oftă Rose plecându-și privirea înspre foaia din dreptul ei. 

Indiferent de ce alegea Isabel să facă pe parcursul acestor ani de facultate , ca prietenă a ei , Rose își promisese în tăcere că avea să își dea silința să exceleze personal . Iar dacă va avea posibilitatea , -de ce nu?-  o va sprijini si pe "soția ei". Zâmbi ca pentru sine la simpla rostire în gând a cuvântului . Nimic nu ar mai fii la fel fără ea. Și până și gândul de a muri împreună cu Isabel din cauza zelului ei și deciziilor pripite devenea o aventură pe cinste.

**

Telefonul vibră. Din nou și din nou și din nou. Era deja a 4-a oară pe ziua de astăzi. Oricine ar fi fost , sigur era disperat . Sau tânjea după o bătaie bună. 

Dean renunță la nevoia de a face din telefonul său cel mai bun proiectil pentru orice obiect din casă și îl deschise pentru a afla numele următoarei sale victime. Cu ochi încercănați și obosiți , Dean citi în gând numele : "Aiden" și mârâi gutural. 

Starea sa doar se agravă când se sinchisi să citească rândurile de mesaje pe care neghiobul i le lăsă.

- MESAJ - Aiden :

(Ora : 10:03)

Știu că dormi ca ultimul porc dar bătrânul Aiden are nevoie de fundul tău la facultate.

- MESAJ - Aiden :

(Ora : 10:15)

Renunț la ateism și devin credincios dacă te trezești în momentul de față și îmi dai un răspuns afirmativ.

- MESAJ - Aiden :

(Ora : 10:30)

O ladă de bere îți va face cu ochiul diseară dacă te târăști din pat până la 12.

Două dacă adaugi și un zâmbet "Colgate" 

Dean mârâi încă o dată și se întoarse pe partea cealaltă a patului , așezându-și mai bine pătura în jurul corpului. "Care mai era și problema lui Aiden? Credeam că promisiunile și serviciile s-au scumpit de ceva timp." mormăi Dean. 

Oricare ar fii fost problema lui , nu devenea și problema sa. Era adult acum. Nu așa bolborosea de fiecare dată? Și oricum prietenia lor se dusese pe apa Sâmbetei de când idiotul se încurcase unde nu trebuia . A avut nevoie de ceva curaj să îi dea mesaj fix lui. Și a avut și mai mult curaj să creadă că el avea de gând să își părăsească patul pentru problemele lui.

Stând cu ochii închiși și inhalând căldura păturii , Dean medită la cuvintele lui Aiden. Întâlnirea avea să aibă loc în facultate , deci cu siguranță că nu avea cum să implice alte grozăvii. Și totuși , ce era așa urgent? Nu avea de ce să îi pese. Aiden se va descurca singur.

[........]

Dean zbură din pat și își trase rapid hanoracul și jeanșii pe el în timp ce cotrobăi prin cameră după chei și teniși. În câteva minute deja își aranjă părul ciufulit și se îndrepta grăbit înspre ușă. Aiden se putea duce naibii , dar lada de bere era sfântă.