Love Me , Daddy

#4

                        Rose înghiți în sec înlănțuită în privirea lui plină de subînțeles. "Ce își imagina că face din ea?" Clipi de 3 ori să se dezmeticească și tuși în pumn. Dean se lasă pe spate mulțumit de reacția ei. Își plimbă ochii de sus până jos pe corpul ei . Făcu o grimasă și se ridică rapid.

Ea tresări și își așeză ceașca înapoi pe măsuță. Trebuie să ies de aici. Acum. Toată atmosfera care se instala între ei doi era apăsătoare. Prea apăsătoare. El clar nu era Dean cel pe care îl urmărea cu entuziasm și sfială din crăpătura ușii deschise a camerei prietenei sale , Isabel. Dean cel din trecut nici nu știa că ea exista. Era doar siluetă minionă care se ținea precum un roboțel în spatele surorii lui mult prea energică. Nu îl auzise decât de puține ori să îi strige numele . Iar acest lucru se întâmpla doar din pricina unei zile deosebite precum aniversarea ei.

Fiind născută în pragul sărbătorilor de Crăciun , Rose își petrecea majoritatea aniversărilor în casa lui Isabel. Părinții ei erau mereu plecați din oraș iar prietena ei era mai mult decât încântată să o găzduiască. Astfel , în ziua de ajun , în casa Stone se servea tort și se cântau colinde acompaniate de nesfârșite urări de "La mulți ani". Atunci , la prima aniversare alături de Isabel , sufletul lui Rose se legase indirect de figură fratelui acesteia. Chiar atunci când , după ce toți îi oferise cadouri și o îmbrățișaseră , coborâse Dean de la etaj și se apropiase de ea. În aceeași postură dezinvoltă , cu mâinile în buzunar , acesta îi zâmbi ușor sarbatoritei.

-Rose , nu mi-am dorit niciodată să fiu considerat bădăran dar de data aceasta nu am avut nicio idee că e ziua ta de naștere. Mă pot revanșa cumva?

Fata zâmbi pierdută la amintirea expresiei răutăcioase de pe chipul lui Isabel. Parcă retrăia plenar momentul în care prietena ei a sărit de la locul ei și apucă o crenguță de vâsc pe care o flutura triumfător între Rose și Dean.

-Revanseaza-te! ordonă aceasta cu o voce mult prea pițigăiată pentru un comandant.

Cei doi se priviră stânjeniți. Rose începu să roșească de nu își mai simțea extremitățile degetelor și își repeta în gând cum o să se răzbune pe Isabel. "Doamne Dumnezeule ! Știam că a fost o idee stupidă să îi povestesc despre sentimentele mele".

Timpul parcă se opri în loc și imortaliză momentul în care Dean se aplecă și o sărută pe obrazul stâng. Fugitiv , dar totuși un sărut. O atingere a unor buze pe care le privise cu câteva secunde în urmă .

Vreau să mă săruți. se găsi ea spunându-și. Își mușcă buza de jos la gândul necurat ce o încălzea pe dinăuntru.

Sunetul telefonului o trezi la realitate. Un mesaj. Salvează-mă. își spuse pe când scotocea prin geantă.

Numele prietenei sale vibra insistent pe ecran. Isabel , Isabel . Se grăbi să răspundă.

-Heiii ! Ce mai face studenta mea favorită?

Rose zâmbi la auzul vocii celei mai apropriate ființe din viață ei.

-Minunat. Totul este în regulă?

Isabel pufni amuzată.

-Nici nu ai idee.